„Panică” de râs sănătos la Teatrul Coquette
Fiți printre norocoșii care au acces la un spectacol mare, în regia lui Dorin Boca, de la un teatru micuț!
La început a fost textul. Inteligent, contemporan – debutul dramaturgic al finlandezului Mika Myllyaho. Prima lui piesă, „Panică”, a fost un mare succes pe scena Ryhmäteatteri din Helsinki, în alte teatre din Finlanda, mai apoi, în toată lumea, în timp ce autorul a ajuns un vârf al tinerei generații finlandeze de creatori de teatru și directorul Naționalului din țara sa.
Acest text a fost citit de regizorul de origine și de școală ardeleană Dorin Boca. I-a înțeles imediat întregul potențial comic – Dorin s-a făcut remarcat la Teatrul de Comedie, cu spectacolul „Hernie de disc”, în care a inclus și cea mai bună voce masculină din media pe care o știu, cea a lui Claudiu Cîrțînă. Și, cu resursele aferente unui teatru independent condamnat la economii, a pus în scenă „Panică” la Teatrul Coquette, adaptând fin la realitatea românească crizele bărbaților finici.
Eu am descoperit această instituție culturală cu ocazia spectacolui „Panică”, ținut într-o încăpere foarte mică, îmi pare că abia dacă încap 50 de suflete, care se află într-un vechi conac dintr-o zonă bucureșteană plină de farmec, Calea Călărașilor, fostă Podul Vergului. Mergeam la liceu, „Matei Basarab”, și nu mă săturam să casc gura la suita de case ale unor oameni înstăriți din alt veac, la imobilele în stil neo-românesc alăturate inserțiilor de blocuri moderniste, la tramvaiul care și azi scrâșnește din toate încheieturile când trece pe aici.
În „Panică”, se ia bărbatul modern. I se pun sub lupă crizele reale și imaginare derivate din condiția masculină. E examinată percepția sa față de așteptările societății. Sunt ilustrate angoasele, bravadele, viziunile asupra terapiei, bețiile, eșecurile, fobiile, înțelegerea și neînțelegerea unui film de Almodovar. Iar toate astea sunt proiectate asupra a trei bărbați, interpretați admirabil de Johnny Bădeliță, Cristian Dionise și Mihai Căpățînă, tustrei jucând, în ambianța intimă a unui teatru din zona emergentă, cu o poftă demnă de un teatru național cu mii de locuri în sală.
Pentru că înainte de spectacol îl cunoșteam doar pe Johnny Bădeliță, mă voi referi mai cu seamă la acest actor cu un potențial ales. Se vede că a lucrat la radio – las’ că e o apariție fizică imposibil de ignorat! Căci, dincolo de a avea la purtător o gamă vocală bogată, Johnny are harul de a aduce personaje la viață și de a conecta publicul la emoțiile zugrăvite pe scenă fie și doar prin: stăpânirea tehnicilor precum controlul respirației, dicția și variația tonului, competențele lingvistice și ușurința reproducerii dialectului de către acest vasluian școlit la Cluj, capabil de rostiri cu impecabil accent de șmecheraș bucureștean.
Vă invit să pândiți pe Facebook programarea acestui spectacol în luna mai. O să dați like și share după ce veți vedea „Panica” pusă în scenă și interpretată de acești artiști de toată isprava la Teatrul Coquette.
Citește mai multe articole din ARTĂ & CULTURĂ.
