“DEADFALL” (2012, r: Stefan Ruzowitzky)
Addison (Eric Bana – “Munich”, “Black Hawk Down”), împreună cu sora sa Liza (Olivia Wilde – “Rush”, “Cowboys & Aliens”), jefuiesc un cazinou din Michigan şi se îndreaptă în toiul iernii spre graniţa cu Canada.
Un cauciuc a maşinii explodează şi la locul accidentului ajunge un poliţist pe care Addison îl împuşcă fără ezitare. Pentru binele surorii sale, decide să împartă banii, să se separe şi să se reîntâlnească ulterior, când se vor simţi mai în siguranţă.
În timp ce Bana o ia prin pădure urmărit de echipele şerifului local (Treat Williams – “Once Upon A Time in America”, “Mulholland Falls”), Wilde face autostopul şi este preluată de pe stradă de un fost boxer, proaspăt ieşit din închisoare (Charlie Hunnam – “Pacific Rim”, serialul TV “Sons of Anarchy”), aflat în drum spre casa părinţilor săi (Kris Kristofferson – “Blade”, “A Star Is Born” şi Sissy Spacek – “Carrie”, “Coal Miner’s Daughter”).
Liza îşi anunţă telefonic fratele că se vor putea întâlni acolo însă nu ia în calcul două aspecte: că se va îndrăgosti de ex-puşcăriaş şi că Addison va ajunge primul.
Realizat într-o manieră brutală şi lipsită de broderii scenaristice secundare, care aminteşte de Western-uri, “Deadfall” este un Action-Thriller extrem de eficace şi de… scurt (o oră şi jumătate, după reţeta ‘clasică’ optzecistă a genului), filmat şi montat într-o dinamică ce susţine formidabil tensiunea (accentuată şi de atmosfera hibernală) sub supervizarea vienezului Stefan Ruzowitzky, un regizor remarcabil de versatil şi de polivalent, care a pendulat în carieră între comedie (“All the Queen’s Men”, cu Eddie Izzard şi Matt LeBlanc) sau dramă de război (“Die Falschen” – premiul Oscar în 2008 pentru film străin), genul Horror (“Anatomy” 1 & 2, cele care, alături de filmele lui Tom Tykwer, au propulsat-o pe Franka Potente spre seria “Bourne”) şi Thriller-ul de factură tradiţională (“Die Siebtelbauern” din 1998).
Sigur că “Deadfall” nu aspiră la calitatea unui “Bonnie and Clyde”, însă trebuie văzut fie şi datorită excelentei performanţe reuşite de Eric Bana, într-unul din cele mai bune sale roluri de la “Chopper” încoace şi care mixează într-un mod credibil pentru spectator instabilitatea emoţională (consecinţă a tarelor unei copilării traumatizante) cu determinarea de a supravieţui, iar cruzimea cu… umorul şi cu neaşteptate accente de sensibilitate.
Ochii cenuşii a lui Wilde se asortează perfect cu decorul îngheţat, iar buna ei chimie cu Hunnam face verosimilă exploziva poveste de dragoste dintre cei doi proscrişi.
Muzica este compusă de Marco Beltrami, obişnuit deja cu filmele de acţiune ce se desfăşoară la… temperaturi joase şi cu mult sânge în zăpadă (remake-ul antarctic după “The Thing” sau “Snowpiercer”thr a coreeanului Joon-ho Bong), iar imaginea este semnată de Shane Hurlbut, un expert a producţiilor cu ritm foarte alert (“Need for Speed”, “Terminator Salvation”, “Act of Valour”).
Una peste alta, un film de văzut.
Text de IOAN BIG | VIDEODOME
