Artă, știință și emoție în bijuteriile designerului ȘTEFAN MOCANU
Pentru designerul Ștefan Mocanu, acest univers creativ a început ca o pasiune adolescentină și s-a transformat într-o explorare profundă a formelor, materialelor și tehnologiilor avansate. Cu o educație solidă la Glasgow School of Art, Ștefan și-a rafinat stilul prin îmbinarea meșteșugului tradițional cu inovația digitală, experimentând cu materiale neconvenționale, precum titanul și bioplasticele. Inspirat de tematica interstelară și de misiunea Voyager 1, el creează bijuterii care sunt artefacte speculative ale unei civilizații viitoare, obiecte care redefinesc granițele dintre artă, știință și tehnologie. În acest interviu descoperim cum echilibrează tehnicile tradiționale cu noile tehnologii, provocările pe care le întâmpină în procesul creativ și cum vede viitorul bijuteriei într-o eră dominată de sustenabilitate și inteligență artificială.
Ce te-a inspirat să urmezi o carieră în designul de bijuterii și cum a influențat experiența ta la Glasgow School of Art stilul tău artistic?
Am descoperit bijuteria la 15 ani ca pe o activitate care îmi oferea liniște și echilibru, o modalitate de a mă deconecta și de a explora creativitatea prin lucru manual. Ceea ce a început ca un simplu exercițiu de destindere s-a transformat treptat într-o pasiune profundă pentru măiestria formelor, materialelor și detaliilor fine. Pe măsură ce mi-am perfecționat tehnicile și am înțeles complexitatea acestui domeniu, am realizat că bijuteria nu este doar un accesoriu, ci un limbaj vizual puternic, capabil să transmită emoții, concepte și identități. Această evoluție m-a făcut să înțeleg că designul de bijuterii nu este doar o pasiune, ci o direcție firească pentru mine, un domeniu plin de oportunități pentru inovație, experimentare și expresie vizuală. Glasgow School of Art a avut un impact profund asupra stilului meu artistic, oferindu-mi o platformă unde am putut îmbina meșteșugul tradițional cu explorările conceptuale. Acolo, am fost încurajat să văd bijuteria dincolo de limitele convenționale și să experimentez cu materiale neobișnuite, tehnologii emergente și idei multidisciplinare. Această abordare m-a ajutat să dezvolt un stil care reflectă un echilibru între precizie tehnică și libertate creativă, între trecut și viitor.
Profesorii din anii 3 și 4 au avut un impact esențial asupra evoluției mele artistice, fiecare contribuind la extinderea cunoștințelor și tehnicilor mele. Andrew Lamb (@andrewlambjewellery), cu peste 20 de ani de experiență în sudarea cu laser, mi-a demonstrat cum metalele prețioase pot fi manipulate pentru a crea structuri extrem de complexe, capabile să își schimbe culoarea în funcție de unghiul de vizualizare. Această abordare m-a inspirat să explorez tehnologiile avansate în bijuterie, valorificând precizia și efectele optice ale materialelor. Silvia Weidenbach (@silviaweidenbach) m-a introdus în sculptura digitală, o tehnică care permite modelarea 3D, generând forme imposibil de realizat manual. Această metodă inovatoare a influențat colecția mea de an final, în care am combinat procese digitale cu tehnici tradiționale. În plus, Simone ten Hompel mi-a oferit perspectiva ambutisării și a creării propriilor matrițe pentru presare hidraulică, un proces care mi-a permis să dezvolt volume tridimensionale complexe dintr-o singură foaie de metal. Îndrumarea lor a fost esențială în conturarea unui stil care îmbină tehnologia cu meșteșugul, deschizând noi posibilități creative în bijuteria contemporană.
Lucrezi la intersecția dintre tehnicile tradiționale și cele moderne – cum echilibrezi aceste două direcții în creațiile tale și ce provocări ai întâmpinat în acest proces?
Lucrez la granița dintre tradiție și inovație, deoarece consider că ambele direcții sunt esențiale pentru evoluția bijuteriei ca formă de artă și expresie. Tehnicile tradiționale, precum traforarea, cizelura, si colorarea metalelor prin flacara, oferă un caracter unic fiecărei piese, o măiestrie ce nu poate fi reprodusă perfect de mașini. Pe de altă parte, tehnologiile moderne, cum ar fi modelarea 3D, tăierea cu laser sau imprimarea digitală, îmi permit să creez structuri complexe și să explorez forme care nu ar fi posibile prin metode clasice. Echilibrarea acestor două abordări este o provocare constantă. Unul dintre cele mai mari obstacole a fost integrarea armonioasă a detaliilor fine realizate manual cu precizia rigidă a tehnologiilor digitale. Uneori, elementele generate digital pot părea sterile, lipsite de viață, iar scopul meu este să le aduc o dimensiune tactilă și organică. Am descoperit că cele mai interesante rezultate apar atunci când tehnologia este utilizată ca un instrument de extindere a creativității, nu ca un substitut pentru meșteșug.
Ștefan Mocanu și Bryna Pomp, director of MAD About Jewellery
Ce te-a atras către utilizarea titanului și a materialelor biodegradabile în bijuterii și cum influențează acestea interacțiunea dintre purtător și piesele tale?
Titanul este un material fascinant din multiple perspective. Pe lângă faptul că este incredibil de ușor și durabil, el are și proprietăți unice de anodizare, ceea ce îmi permite să obțin o paletă cromatică spectaculoasă fără utilizarea de pigmenți artificiali. Această versatilitate m-a atras, deoarece îmi oferă posibilitatea de a crea bijuterii care nu doar arată bine, dar sunt și funcționale și confortabile de purtat. Mai mult, titanul este hipoalergenic, ceea ce îl face ideal pentru persoanele cu sensibilități la metale. Materialele biodegradabile, precum bioplasticul sau rășinile sustenabile, îmi oferă posibilitatea de a explora noi forme și texturi, dar și de a reduce impactul asupra mediului. Prin aceste alegeri, încerc să schimb modul în care bijuteria este percepută—nu doar ca ornament, ci și ca o extensie a identității și responsabilității purtătorului.
De unde a pornit fascinația ta pentru tematica interstelară și explorarea necunoscutului și cum ai transpus ideea Voyager 1 și a „Golden Record” în colecția „Hidden Knowledge”?
Pe parcursul facultății am fost fascinat de spațiu, de ideea de a explora necunoscutul și de a încerca să înțeleg cum alte forme de viață pot exista, crea și inova. Pe lângă colecția pentru licență am avut proiecte în care am creat seturi de tacamuri care pot fi folosite intr-o experienta hotelieră interstelară în medii fara gravitație, o galerie de bijuterii virtuale accesibilă printr-o galerie de realitate augmentată. Misiunea Voyager 1 și „Golden Record” mi s-au părut unele dintre cele mai poetice încercări ale omenirii de a-și exprima existența într-un mod vizual și sonor. Ele nu sunt doar artefacte științifice, ci și mesaje încărcate de emoție și speranță. Colecția „Hidden Knowledge” explorează ideea unei comunicări interstelare, prin bijuterii ce sugerează mesaje criptate. Formele și texturile lor reflectă coduri ascunse și frecvențe transmise în spațiu, cu speranța de a fi descoperite de un alt tip de viață inteligentă. Am folosit suprafețe ambutisate din titan și structuri inspirate de undele sonore, create din materiale reflectorizante obținute prin imprimare 3D. Acestea captează lumina într-un mod similar cu gravura guilloché, adăugând un efect optic captivant. În această viziune, piesele nu sunt doar expresii ale dorinței umane de a comunica dincolo de granițele cunoscute, ci relicve ale unei civilizații necunoscute, având aceeași aspirație ca noi atunci când am trimis Golden Record în spațiu. Ele funcționează ca ecouri ale unei specii îndepărtate, încercând să transmită cunoaștere printr-un limbaj universal bazat pe frecvențe, lumină și geometrii simbolice. Astfel, colecția devine o speculație artistică despre cum o altă civilizație ar putea arhiva și transmite cunoașterea sa, transformând bijuteria într-un artefact al comunicării interstelare.
Ce sentimente sau gânduri ai vrea să trezești în cei care poartă bijuteriile tale și cum vezi bijuteriile ca pe mai mult decât simple accesorii, devenind povești sau simboluri ale viitorului?
Bijuteriile mele sunt concepute pentru a provoca curiozitatea și a încuraja reflecția. Îmi doresc ca fiecare piesă să fie mai mult decât un simplu obiect decorativ, devenind un element narativ ce îmbină estetica cu simbolismul. Prin designul lor, bijuteriile pe care le creez explorează teme precum călătoria interstelară, relația dintre om și tehnologie și misterele spațiului cosmic. Scopul meu este ca fiecare lucrare să inițieze un dialog între purtător și bijuterie, transformând-o într-un canal de comunicare vizuală și conceptuală, un artefact al unei lumi speculative în care trecutul și viitorul se împletesc. Într-o eră în care consumul este rapid și obiectele își pierd repede valoarea sentimentală, bijuteria poate deveni un simbol al viitorului—un obiect care transcende tendințele și devine un element de identitate personală. Vreau ca lucrările mele să fie purtate ca declarații, ca amulete moderne care inspiră și provoacă imaginația.
Cum vezi evoluția bijuteriilor în era tehnologiei avansate și a sustenabilității și crezi că tehnologii precum imprimarea 3D și inteligența artificială vor redefini acest domeniu?
Bijuteria contemporană trece printr-o transformare semnificativă datorită avansului tehnologic, unde noile metode digitale și materiale inovatoare deschid posibilități nelimitate pentru design. Imprimarea 3D joacă deja un rol esențial, permițând explorarea unor structuri imposibil de realizat prin tehnici tradiționale și facilitând personalizarea extremă a fiecărei piese. Inteligența artificială contribuie la această revoluție prin generarea de designuri algoritmice, optimizarea utilizării materialelor și simularea comportamentului acestora în diferite condiții. Pe lângă aspectele estetice, IA poate duce și la o reducere semnificativă a deșeurilor, creând o punte între inovație și sustenabilitate. Această fuziune între tehnologie și bijuterie redefinește obiectele purtabile, transformându-le în artefacte interactive, adaptabile și profund personalizate. Cred că viitorul bijuteriei va fi unul modular, interactiv și extrem de personalizabil. Materialele inteligente vor permite bijuteriilor să reacționeze la stimuli externi, cum ar fi temperatura, lumina sau chiar și emoțiile purtătorului, transformându-le în obiecte dinamice, capabile să interacționeze cu mediul înconjurător. Nanotehnologia și bioingineria deschid drumul către bijuterii autoregenerabile sau biodegradabile, cu structuri care își pot schimba textura, culoarea sau rigiditatea în funcție de factori externi. De exemplu, biopolimerii programabili pot permite bijuteriilor să evolueze în timp sau să se degradeze controlat, redefinind ideea de sustenabilitate în acest domeniu. În final, cred că bijuteria viitorului va fi rezultatul unei fuziuni complexe între meșteșug, tehnologie și știință, oferind nu doar o nouă estetică, ci și o dimensiune funcțională și interactivă relației dintre om și obiect.
Care sunt cele mai importante lecții pe care le-ai învățat de-a lungul parcursului tău artistic și cum îți găsești inspirația atunci când te confrunți cu un blocaj creativ?
Una dintre cele mai importante lecții pe care le-am învățat este că procesul creativ nu este liniar și că fiecare etapă a muncii are valoarea ei, chiar și momentele de stagnare. Am realizat că blocajele creative nu sunt piedici, ci oportunități de reflecție care mă forțează să privesc lucrurile dintr-un unghi diferit. Uneori, soluțiile vin din explorarea altor discipline—arhitectura, știința materialelor, astrofizica—sau din analiza unor artefacte istorice care pot avea un impact asupra designului contemporan. Când mă confrunt cu un blocaj creativ, încerc să schimb modul în care interacționez cu materialele sau să adopt o tehnică nouă. Uneori, chiar și simpla manipulare a unui material necunoscut poate deschide noi posibilități. De asemenea, îmi găsesc inspirația în dialogul cu alți artiști, deoarece schimbul de idei poate aduce perspective surprinzătoare asupra unui proiect.
Ce îți dorești să transmiți prin viitoarele tale colecții și există teme sau materiale noi pe care vrei să le explorezi?
Îmi doresc ca viitoarele mele colecții să exploreze noi tehnici de prelucrare a suprafețelor metalice, extinzând astfel posibilitățile expresive ale bijuteriei contemporane. Un domeniu care mă fascinează este placajul nanoceramic, o tehnologie nouă în bijuterie care permite o colorare durabilă și controlată a suprafețelor din metale prețioase, fără a compromite structura sau textura materialului. De asemenea, vreau să experimentez mai mult cu tehnici avansate de tăiere și gravare laser aplicate pe forme ambutisate, utilizând aceste procese pentru a crea detalii mai fine și modele geometrice mai complexe. Un alt aspect pe care doresc să-l dezvolt este ambutisarea în sculpturi tridimensionale mai elaborate, inspirate de piramida levitantă expusă la Romanian Jewelry Week 2024, dar reinterpretată prin geometrii mai dificil de realizat și asamblat, împingând limitele tehnice ale acestui proces. Pe lângă explorarea materialelor și a tehnologiilor, mă interesează tot mai mult relația dintre mitologie și știința speculativă. În viitorul apropiat, vreau să dezvolt un concept care să pună în paralel obiectele magice din folclorul românesc cu tehnologia avansată a unei civilizații extraterestre ipotetice. Mă interesează ideea că aceste artefacte, descrise în basme ca având puteri supranaturale, ar putea fi reinterpretate prin prisma unei tehnologii extrem de sofisticate, care pentru noi ar părea magică. Astfel, vreau să creez bijuterii care funcționează ca relicve speculative, piese ce îmbină estetica arhaică cu o viziune futuristă, imaginând cum ar fi fost aceste obiecte dacă ar fi avut la bază principii tehnologice necunoscute nouă, provenind dintr-o civilizație avansată din spațiu. Acest concept îmi permite să creez un dialog între trecut și viitor, între mit și realitate, transformând bijuteria într-un vehicul pentru explorarea posibilităților infinite ale imaginației umane.
Dacă ai putea colabora cu un alt artist sau designer, indiferent de domeniu, cine ar fi și de ce?
Mi-ar plăcea să colaborez cu un designer industrial, un artist digital sau un cercetător în materiale avansate pentru a explora noi direcții în bijuteria contemporană. Colaborarea cu specialiști din bioinginerie, nanotecnologie sau realitate augmentată ar putea duce la crearea unor piese interactive, care își schimbă forma, culoarea sau chiar reacționează la stimuli externi. Printre colaboratorii ideali se numără Neri Oxman (@oxmanofficial), ale cărei cercetări la MIT Media Lab au redefinit granițele dintre biologie, tehnologie și design. Prin integrarea proceselor naturale în fabricarea digitală, munca sa oferă perspective revoluționare asupra materialelor „vii”, capabile să crească și să se adapteze la mediu. O colaborare în acest sens ar putea duce la dezvoltarea unor bijuterii biomimetice, inspirate din structurile organice și capabile să își modifice proprietățile fizice în timp.
De asemenea, sunt inspirat de Travis Fitch (@fitchwork), ale cărui inovații în imprimarea 3D pe textile, folosind tehnologia Stratasys, deschid noi posibilități pentru utilizarea materialelor multimedia, inclusiv suprafețe translucide și modele care își schimbă culoarea procedural.
Prin aplicarea principiilor geometriei parametrice și a designului generativ, Fitch creează structuri complexe care par organice, dar sunt construite digital, oferind astfel un nou mod de a gândi materialitatea. Acest tip de abordare ar putea revoluționa bijuteria contemporană, făcând-o mai flexibilă, mai integrată cu corpul și capabilă să reacționeze la factori externi într-un mod dinamic. În plus, munca lui Olafur Eliasson(@studioolafureliasson), care explorează lumina, reflexiile și percepția spațială prin instalații captivante, mă motivează să integrez aceste concepte în bijuterii ce joacă cu transparența, refracția și interacțiunea cu mediul.
Ce pregătești pentru Romanian Jewelry Week 2025 și ce a însemnat pentru tine participarea la un asemenea eveniment?
Pentru Romanian Jewelry Week 2025, pregătesc o colecție care adaptează formele din colecția mea de an final, transformându-le într-o variantă mai accesibilă și purtabilă zilnic. Scopul este de a oferi posibilitatea unui public mai larg să interacționeze cu aceste creații, inclusiv celor care poate nu s-ar simți confortabil purtând zilnic piese sculpturale complexe. În paralel, explorez noi tehnici de fabricație pentru a extinde limitele percepției asupra bijuteriei și obiectelor de design. Astfel, doresc să creez atât piese purtabile, cât și obiecte decorative, care să provoace ideea convențională a bijuteriei și să demonstreze ce poate fi realizat prin inovație materială și tehnologică. Participarea la Romanian Jewelry Week este o oportunitate extraordinară, nu doar pentru a prezenta noile creații, ci și pentru a intra în dialog cu alți artiști și designeri care împărtășesc aceeași viziune asupra bijuteriei contemporane. Evenimentul este unul foarte important pentru acest domeniu și creează o platformă unde inovația, tradiția și experimentarea coexistă într-un mod organic. Pentru mine, acest eveniment nu este doar o vitrină pentru design, ci și un spațiu de reflecție asupra viitorului bijuteriei și a modului în care aceasta poate evolua în relație cu tehnologia și societatea. De asemenea, este un prilej de a observa cum publicul interacționează cu piesele mele. Reacțiile și interpretările oamenilor sunt esențiale, deoarece fiecare bijuterie spune o poveste diferită în funcție de cel care o poartă. Romanian Jewelry Week este nu doar un eveniment de expunere, ci și un laborator de idei care contribuie la definirea noii generații de designeri de bijuterie.
Citește mai multe articole din LIFESTYLE.
