Tocmai s-a încheiat festivalul de muzică clasică Classix 2025, o ediție care anul acesta s-a depășit pe sine. Concentrat în jurul temei generale „Revelații”, programul a inclus spectacole conturate sub deviza „muzica este pentru toți”.
De la sacralitatea și spiritualitatea sunetului auzit în Catedrala Romano-Catolică sau romantismul duetului vioară-violoncel în „𝗥𝗲̂𝘃𝗲𝗿𝗶𝗲 𝗱’𝗔𝗺𝗼𝘂𝗿”, până la dinamismul muzicii baroce de la curtea regală a Poloniei din spectacolul Baroque Royal, meniul chiar a fost pentru toate gusturile. De departe însă, spectacolul care a rămas cel mai mult cu mine este Heroin Chic, adaptat ceva mai mult neconvenționalului.
„Heroin Chic” a fost o experiență unică la festivalul Classix 2025: o operă-concert ce a avut premiera mondială chiar la Iași, pe scnea Casei de Cultură a Studenților. Special comandată de festival, această operă compusă de Solveig Sørbø, cu un libret semnat de Maria Kjos Fonn, ne-a purtat printr-o poveste emoționantă despre vulnerabilitate, relații și căutarea sinelui.
Muzica a țesut un univers sonor eclectic, îmbinând timbrul unic al țambalului, sunetele moderne ale sintetizatorului, delicatețea harpei și vibrația vibrafonului, interpretată de Classix Collective. Opera, inspirată de romanul cu același nume, a explorat teme intense precum dorința de moarte și dependența, transpunând atmosfera întunecată și nuanțele religioase ale cărții într-un limbaj muzical dramatic și profund.
La rândul său, compozitoarea Solveig Sørbø este o voce distinctă în peisajul muzicii contemporane norvegiene, renumită pentru modul inovator în care împletește tradiția clasică cu sonorități moderne. Compozițiile sale explorează teme profunde, invitând la reflecție asupra identității, vulnerabilității și dinamicii sociale, toate acestea printr-un limbaj muzical cu puternic impact emoțional.
La festivalul Classix 2025, Sørbø a prezentat o operă provocatoare, ce chestionează idealurile estetice și fragilitatea umană. În interviul următor, compozitoarea ne dezvăluie sursele sale de inspirație, detalii despre procesul creativ și perspectivele sale privind impactul pe care îl dorește asupra publicului.
Interviu Solveig Sørbø
Classix 2025 îmbrățișează ideea că muzica este pentru toată lumea și poate dezvălui adevăruri esențiale. Crezi că muzica de operă, considerată adesea conservatoare, poate fi un instrument de schimbare socială? Ce speri ca publicul să înțeleagă după ce a experimentat Heroin Chic?
Da, se poate schimba ceva, dar nu încerc să modific nimic în mod intenționat cu această operă. Încerc să creez ceva mai bun sau mai interesant. Este mai degrabă o chestiune de emoție. Cred că oricine poate face schimbări, dar dacă te străduiești prea mult să le impui, devine prea evident și vei obține efectul contrar.
Poate de aceea cred că cele mai importante schimbări sunt cele neintenționate, cele care se întâmplă pur și simplu, care izvorăsc din ceva autentic. Uneori, poate fi o idee artistică puternică. Sau poate niște întrebări filozofice interesante explorate prin acest act artistic. Nu trebuie să fie ceva evident, nu e nevoie să pui neapărat cuvinte, pentru că muzica spune multe lucruri de la sine, lucruri pe care cuvintele uneori nu le pot exprima.
În ceea ce privește „Heroin Chic” în sine, vorbește despre ceva ce vine din sufletul meu și din cel al autoarei cărții pe care se bazează opera. Este o adaptare foarte liberă, am colaborat, dar mi-a permis să-mi creez propria interpretare. Este ceva ce vine dintr-un loc și o nevoie autentică și cred că vine și din subconștientul meu. Sunt bucăți din mine care ies la suprafață prin muzică. Sincer, m-am surprins și eu.
În timpul procesului de compunere a muzicii pentru această operă, am învățat și cum să combin diferite instrumente pentru a crea sunete noi. Cred că și asta este foarte interesant. Avem o simfonie foarte frumoasă, cu mulți profesioniști, multe percuții melodice. Am inclus în orchestră atât țambalul, cât și pianul și o harpă, totul învăluit de o lumină fantomatică și de un sentiment de tânjire, reverie și nostalgie. Avem și flaut, corn, o grămadă de sunete amuzante care împreună creează o linie melodică pe care eu o consider cu adevărat specială.
Sună chiar mai bine decât îmi imaginasem. Iubitul meu, care este și dirijorul orchestrei ce alcătuiește Heroin Chic, este un muzician foarte experimentat. A fost pe scenă cu multe orchestre, așa că are multe idei, pe lângă experiența lui cu orchestrația în sine. Am învățat și eu foarte multe de la el în acest proces.
Heroin Chic explorează fragilitatea umană și relațiile interpersonale într-o lume în continuă schimbare. Crezi că această operă reflectă realitățile unei generații actuale?
Consider că multe teme din această operă rezonează cu prezentul, dar, în esență, ea transcende timpul, atingând aspecte profund umane, valabile în orice epocă. Elementele precum stilul în sine al operei „Heroin Chic” și transformarea protagonistei într-o cântăreață rock sugerează o temă contemporană, reflectând societatea modernă, deși ar putea evoca și anii ’90.
Eroina se confruntă cu lupte interioare arhetipale, întâlnite de-a lungul istoriei umane. Ea se află într-o continuă căutare de sine, analizându-se în oglindă și căutându-și identitatea în privirile celorlalți: ale mamei, ale bărbaților pe care îi întâlnește. Vrea să se vadă prin ochii lor. Trăiește stări de transă, uneori imaginându-se ca un înger, ca Sfânta Lucia, sau întruchipând chiar personajul „Heroin Chic”, cu machiajul sumbru. Dar în interior, domnește un întuneric existențial, o atracție irezistibilă către autodistrugere, intrând într-un cerc vicios.
Astfel, deși „Heroin Chic” este un spectacol cu tematică dramatică, el rămâne, în esență, atemporal, abordând condiția umană în profunzime.
Muzica clasică este adesea percepută ca fiind elitistă sau inaccesibilă. Dar în compoziția ta, ai integrat elemente moderne sau neașteptate pentru o orchestră clasică, precum sintetizatorul sau țambalul. Este asta o modalitate de a „democratiza” muzica clasică?
Cred că muzica, în esență, este un spațiu al libertății creative, unde orice instrument își poate găsi locul. Nu mă atrag granițele rigide impuse genurilor, iar „Heroin Chic” a fost o ocazie perfectă de a explora această viziune. Dorința de a integra instrumente tradiționale a fost prezentă în mine și anterior, iar țambalul, fiind un instrument specific culturii românești, s-a dovedit a se integra armonios în contextul clasic al operei. Același lucru este valabil și pentru sintetizator, care adaugă o textură sonoră modernă și distinctivă.
Combinând aceste instrumente diverse, am reușit să creez un efect de energie rock, care completează interpretarea vocală a sopranelor. Deși esența rămâne clasică, elementele inovatoare aduc o vibrație contemporană. Am observat că și muzicienii din orchestră au fost entuziasmați de acest experiment, exprimându-și bucuria de a explora aceste noi teritorii sonore.
Crezi că instituțiile tradiționale (teatre, opere, conservatoare) sunt deschise la acest tip de inovații?
Da, cu siguranță. Cred că publicul contemporan este deschis la inovație în diverse domenii, iar muzica nu face excepție. Consider că am fost prea mult timp constrânși de reguli prestabilite și mă bucur să observ o tendință spre explorare în muzica clasică. De fapt, suntem deja pe acest drum, iar experimentele de acest tip nu sunt o noutate absolută. Însă, este esențial să continuăm să extindem orizonturile și să încurajăm fuziunea dintre tradiție și inovație.
Unii oameni se simt intimidați de muzica clasică. Cum ai încuraja o persoană nefamiliarizată cu acest gen să se implice în Heroin Chic?
I-aș încuraja doar să meargă cu inima deschisă, fără prejudecăți, pregătiți doar să asculte și să fie deschiși la idei noi. Nu trebuie să analizeze prea mult, ci doar să se relaxeze și să se bucure de moment, să încerce doar să simtă și să vadă ce rămâne cu ei la final. Heroin Chic este un spectacol melodic și dinamic, conceput pentru a fi accesibil unui public larg. Deși include momente de intensitate dramatică, linia melodică este predominantă, transformând experiența într-un spectacol captivant. Am dorit să creez o operă care să rezoneze cu diverse categorii de spectatori, dincolo de limitele convenționale ale muzicii clasice.
Conștientă de diversitatea gusturilor, am ales să-mi exprim propria viziune artistică, sperând să găsesc ecou în inimile publicului. Am avut privilegiul de a colabora cu artiști excepționali, iar sprijinul generos al organizatorilor festivalului Classix a fost esențial pentru realizarea acestui spectacol. Efortul colectiv a fost completat de elemente vizuale remarcabile, creând o experiență multisenzorială profundă.
Fragilitatea și identitatea sunt teme centrale în Heroin Chic. Crezi că muzica are un rol terapeutic, atât pentru compozitor, cât și pentru public? Te-ai simțit vreodată copleșită emoțional în timp ce compuneai?
Cred că în general muzica poate avea un rol terapeutic. Nu știu exact cum funcționează asta, dar oamenii, în general, au anumite emoții pe care nu și le pot exprima în cuvinte sau cuvintele nu au puterea să le atingă sufletul. Muzica reușește să umple acest gol în moduri neașteptate.
Și pe mine muzica mă ajută mult să-mi gestionez sau să-mi înțeleg emoțiile. Chiar actul de a compune în sine, deseori îmi dezvăluie aspecte neașteptate ale propriului meu interior. Cred că este o experiență umană universală. Sunt extrem de curioasă să aud reacțiile publicului la spectacol, să înțeleg cum a rezonat muzica cu ei și ce emoții le-a trezit
Nu am nici cea mai mică idee dacă a avut această putere vindecătoare în cauză, dar cred că măcar poate stârni câteva emoții pentru că are o paletă largă și dinamică din stări prin care te poate trece, de la furie la pace și împăcare, de la frustrare la serenitate și de la întuneric la lumină.
Premiera internațională a operei Heroin Chica avut loc la Ckassix Festival 2025 pe 25 februarie. Din componența echipei au făcut parte:
Solveig Sørbø (NO) – muzică & libret
Maria Kjos Fonn (NO) – libret
Hans Petter Mæhle (NO) – dirijor
Classix Collective (RO)
Bogdan Onofrei (RO) – concertmaestru invitat
Soliști:
Susanna Wolff (soprană)
Sofia Elena Neacșu (soprană/rolul copilului)
Claudia Caia (mezzo-soprană
Gabriel Bîrjovanu (tenor)
Cătălin Apostol (bas)
Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
