Proștii sub clar de lună, găzduit de Teatrul Național din București
Cea mai nouă producție teatrală „Proștii sub Clar de Lună” după Teodor Mazilu, va avea Avanpremiera pe data de 27 Ianuarie, iar Premiera oficială pe data de 3 Februarie, fiind un spectacol independent produs de TEATRU LA MUSTAȚĂ și găzduit de Teatrul Național din București.
Cu o distribuție trendy și stelară, totul în regia „șugubățului și pișicherului Marcello Topo” – artist de origine română, actualmente dizident italian, vecin cu George Clooney, în zona Lacului Como. avându-i ca parteneri pe IL PASSO, NYMPHA și DOVANI.
Spectacolul “Proștii sub Clar de Lună” este o satiră plină de umor, paradox și ironie, cu adresă imediată la lumea în care trăim și la oamenii ei.
Dacă doriți să descoperiți cine sunt proștii sub clar de lună, ce caută ei, ce vor de la viață, poftiți în lumea lor: o lume desprinsă din realitate, fezandată cu mult umor, cinism dar și ironie – adevărată, cool, nonconformistă, care ia la trei păzește trend-urile, politicile actuale și ne arată cum se fac jocurile.
De ce „proștii”. De ce sub clar de lună? Ne răspune chiar regizoul, Marcel Țop:
<< Am descoperit în acest filon dramaturgic marca Teodor Mazilu o satiră socială cu valențe comice, dar și poetic paradoxale, care face ca dramaturgia, întreaga operă semnată Teodor Mazilu să fie unică în literatură, ca expresie și esență.
Ce este un prost? De ce sub clar de lună? Cred că Teodor Mazilu, asta am descoperit lucrând și mai ales uitându-ne în jur, „cu atenție și îngrijorare”, așa cum spunea un clasic în viață, Klaus Iohannis, vrea să ne spună că prostul nu este cel „sărac cu duhul”, așa cum s-a împământenit, încă din timpuri biblice. Nu…
Prostul este cel corupt, cel care corupe, sau cel care se lasă corupt. Prostul este acela care ar putea să aleagă Binele, are acest discernământ, dar alege Răul. Prostul poate avea studii, poate avea doctorate, poate fi procuror șef sau ministru, poate discerne, dar alege Răul, pentru a-și atinge scopul. Alege corupția, minciuna, imoralitatea totală. Și se afundă cu voluptate și aproape voioșie, în toate acestea. Petre Țuțea vorbea despre mixtura dâmbovițeană de prostie, hoție și voioșie.
Mai mult, prostul nu se mulțumește în a fi doar el așa, vrea cu orice preț să-i molipsească și pe alții. Prostul poate avea studii superioare, poate fi influencer social-politic, face carieră, poate ajunge procuror șef, poate ajunge chiar și presedinte.
Într-un interviu recent am spus că „Răul și Frica ne fac proști… Și cei proști sunt conduși de cei răi…” Adică prostia, în asemenea situații, arde la ambele capete, și la cei conduși și la cei care conduc, cu efecte catastrofale, bineînțeles, pentru cei care se lasă conduși, care nu se revoltă, și se mulțumesc să asiste, ca vițelul la poarta nouă, la “prostiile” celor care conduc. Această formă de prostie morală, spirituală, bazată pe îmbrațișarea aproape voioasă a corupției, când Răul devine sinonim cu Banalul, și e îmbrățișat cu fervoarea de care vorbeam mai sus, a devenit un fenomen omniprezent în România, dar și pe alte meridiane.
Adaptând la realitățile contemporane textul mazilian, scris în aniiț ‘60 (și scos, în același an, de pe afișul teatrului Bulandra, de către Ceaușescu în persoană, ajutat de câțiva alți proști pur sânge, malefici), am ales ca două dintre replicile cheie ale spectacolului să sune așa:
„- Gogule, căiește-te, fii om, ești ultimul dintre noi care mai poate. – Nu mai știu… Nu pot… Nu vreau!”
Același tovarăș Ceaușescu, dând dispoziție ca autorul, Teodor Mazilu, să fie exilat în presa sportivă și interzis ani de zile ca dramaturg, a declarat ceva în genul „dați-i să aibă o pâine, nu avem nevoie de martiri…”
Am simțit visceral acest poem teatral al lui Mazilu ca fiind total rezonant cu realitățile contemporaneității și oamenii ei. Când răul se banalizează și ajunge a fi considerat ca fiind cheia reușitei, când ai putea alege să fii om, nu rinocer,… dar nu o faci, comedia umană devine tragedie.
Spectacolul nostru, bineînțeles, își propune să râdă, dar mai ales, să înfiereze toate acestea. Să fie, după puterile lui de spectacol independent, un antidot, o oglindă pusă în fața vremurilor și a oamenilor. Pentru că doar împreună (și doar teatrul, ca artă, poate cuprinde acest împreună) ne putem curăța de aceste patimi. Evident, și în teatru, în artă… depinde ce se urmărește.
Și în teatru, în artă… există „proști” de mare succes, care își pun toate capacitățile în slujba manipulării sau poate a corectitudinii politice, a mișcării woke și a altor bazaconii ce devastează contemporaneitatea. Istoria ne-a învățat că oamenii cei mai dăunători, cei mai periculoși sunt cei care, făcând Răul, cred că fac Binele. Că binele lor personal este binele tuturor. Adică aceia incapabili de empatie, și care își pierd în timp capacitatea de a vedea, simți, răul pe care îl provoacă, cu „voioșie”.
Când Mefisto este întrebat de către Faust, cine este el, acesta, îi răspunde „eu sunt acela care vrea binele, dar face întotdeauna răul…”
Și de ce „…sub clar de lună…?” Pentru că la lumina lunii totul este difuz, și atentie, vinovatul poate părea nevinovat. Și, într-un fel, nu mă pot abține să nu amintesc acel strigăt, ce răsuna pe străzi… „Noaptea, ca hoții…” >>
Iar acum, vă prezentăm personajele care vă vor aduce zâmbetul pe buze sub luna care strălucește desupra Teatrului Național:
„Eu sunt Gogu. Un băiat fin și de treabă: un nenorocit, gol pe dinăuntru, ultimul jeg de pe pământ. Probabil toate aceste calități fac ca femeile să se bată pentru mine. Bărbații mă invidiază iar femeile mă iubesc. Eu n-am niciun fel de-a fi, eu sunt eu. Iar dacă veniți la întâlnirea cu mine din 27 ianuarie si 3 februarie, veți afla și secretul fericirii, pe care îl știu de la tata, care a moștenit niște fabrici după 90 și a ajuns să moară apoi fericit cu zâmbetul pe buze pe plajă în Grecia.
În plus, vreau neapărat să vă fac cunoștiință cu niște fete de zahăr: Clemy, Orty și Va$y. Pentru asemenea fete, am cumpărat un Jacuzzi Gazebo, fără să știu ce e aia.”
Oana Zara – Clemy (Clementina)
„Poți să-mi spui Clementina, sau Clemy, așa mă alintă Gogu!
Viața mea e un film. Nu unul oarecare, ci un clasic romantic – cu rochii elegante, replici memorabile și scene pline de dramatism. Îmi place să fiu în centrul atenției. De ce nu? Merit să fiu admirată.
Ador filmele vechi, poveștile de dragoste în care totul e posibil, iar finalul fericit e inevitabil.
Și, da, îl iubesc pe Gogu, îl iubesc cu toată intensitatea pe care doar o femeie ca mine o poate simți. Îl vreau al meu, pentru că simt că iubirea noastră ar putea fi scena perfectă.
Viața e mai frumoasă dacă privești prin ochii mei. Ne vedem live pe TikTok de la Teatrul Național! Clementina vă iubește!”
Andreea Moustache – Orthy (Ortansa)
„Mă cunoaște tot Bucureștiul. Sunt Orty. Ortansa Dăniloiu.
Am trăit în Pantelimon și sunt nevastă de procuror. Sunt feminină, sensibilă, am simțul umorului, știu să răspund la telefon ca o adevărată doamnă și să primesc oaspeți. Sunt UNICĂ! Am școala vieții și liceu!
Bineînțeles sunt BFF cu Clemy și ne distrăm foarte tare împreună, ne întâlnim mai mereu pe la cafenele. Dar cel mai mult îmi place de soțul ei, Gogu.”
Cezara Munteanu – Va$i (Vasilica)
„Eu sunt Vasilica. O fată simplă și cu inima deschisă pentru oameni. Am învățat de mică să fiu bună, să dau, să ajut, dar tot ce am primit în schimb a fost neînțelegere și trădare. Da, iubesc. Poate mai mult decât ar trebui, dar iubirea mea nu este niciodată răsplătită așa cum merită.
Am învățat să mă adaptez, să mă deghizez. Culeg informații, observ, tac și aștept momentul potrivit. Când cred că toți mă trădează, eu trădez prima. Nu mai am iluzii. Nu mai sunt doar fata bună. Am devenit o piesă în jocul lor, iar acum joacă după regulile mele.”
„Bună ziua,… sunt doar Emilian. Adică, mă numesc Emilian Dăniloiu și lucrez la Direcția Națională Anticorupție. De ceva timp, sunt îmbibat în corectitudine politică. Am o căsnicie liniștită, aș putea spune. Totul e liniște și armonie. Universul mă iubește pentru că mi-am găsit fericirea în muncă și meditații. Multe meditații.”
Biletele pot fi achiziționate de pe site-ul Teatrului La Mustață, lansat recent lamustata.ro, iar tot acolo puteți găsi informații speciale despre actorul vostru preferat.
TEATRU LA MUSTAȚĂ este o companie independentă, înființată în 2023 de Andreea și Axel Moustache. Cei doi actori au reușit să creeze un mediu propice pentru creație, încurajează astfel producțiile experimentale ale noii generații de actori și regizori, dar și reinterpretările care păstrează esența operelor originale. Repertoriul teatrului oferă o gamă largă de spectacole, menite să satisfacă toate gusturile amatorilor de teatru: de la adaptări ale unor texte scrise de dramaturgi români care explorează tradiția și folclorul, până la reinterpretări contemporane ale pieselor universale.
