“In a Valley of Violence” (2016, r: Ti West)
Spre deosebire de Ethan Hawke, care avusese un rol principal şi în remake-ul lui Antoine Fuqua la “The Magnificent Sevent”, lansat tot în 2016, “In the Valley of Violence” reprezintă primul Western din filmografia lui John Travolta (asta dacă nu punem la socoteală versiunea Country a lui “Saturday Night Fever” numită “Urban Cowboy” din 1980) şi al Taissei Farmiga (interpreta lui Zoe Benson în serialul “American Horror Story”), film produs de Jason Blum (nominalizat la Oscar cu un an înainte pentru “Whiplash”), pe care însuşi Ti West, scenarist şi regizor, altfel un cineast specializat în Horror-uri (“The Innkeepers”, “The Sacrament”), l-a caracteriza drept un “revenge movie where the characters are too dumb to succeed.”.
Intro-ul filmului este inspirat în mod evident de ‘Dollar Trilogy’ al lui Sergio Leone, inclusiv prin animaţia Pop Art în alb/roşu a genericului şi muzica à la Morricone compusă de Jeff Grace (“Meek’s Cutoff”), dar şi de “High Plains Drifter” al lui Clint Eastwood din 1973, prin al său ‘The Stranger’, care îşi face apariţia în orăşelul minier Lago.
“I am not a thief but I am a killer” se autocaracterizează laconic, dar cu dublu înţeles Străinul (Ethan Hawke), confiscând apa şi gloanţele beţivanului de preot irlandez (Burn Gorman – “Pacific Rim”, “The Dark Knight Rises”), care încercase să îl jefuiască în deşert.
Aflat în drum spre Mexic, The Stranger, acompaniat doar de câinele său Abbie (animalul actor Jumpy, ce aminteşte involuntar de patrupedul purtand în bot mâna secţionată din “Yojimbo” al lui Akira Kurosawa), decis să stea departe de ceilalţi oameni şi de potenţialele belele cauzate de aceştia, este nevoit să facă totuşi un scurt popas de reaprovizionare în cătunul complet izolat în pustietatea aridă şi dezolantă, părăsit de Dumnezeu, dar şi de cea mai mare parte a populaţiei după epuizarea zăcământului de argint din apropiere, ajuns aproape de momentul transformării sale într-un ‘ghost town’, Denton… aşezare supranumită ‘Valley of Violence’, după cum aflăm de la Gilly, un pistolar localnic.
“In a Valley of Violence will likely have you laughing out loud, but not because of goofy behavior or clever one-liners. The large majority of the humor is directly connected to the fact that it’s a film about men who think they’re your quintessential Western gunslingers, but then quickly come to learn that they’re in over their heads.” (Perri Nemiroff, collider.com).
Enervat de impasibilitatea noului venit (Hawke abordează rolul în spiritul lui Clint Eastwood şi Charles Bronson din filmele lui Leone), Gilly iese în stradă apoplectic promiţându-i o bătaie soră cu moartea în văzul lumii spre satisfacţia răsfăţatei sale logodnice Ellen (Karen Gillan – “Guardians of the Galaxy”).
The Stranger apare abia când îi este ameninţat câinele din rasa Border Collie, îl rezolvă dintr-o singură lovitură pe Gilly după care scuipă sictirit pe el sub privirile uluite a doi ciraci, care nu sunt lăsaţi să intervină de un alt localnic, Harris (Toby Huss – “Cowboys & Aliens”), ce pare mai echilibrat şi destupat la minte.
“At first, the amount of overacting and scenery chewing from the supporting players around Hawke’s steadfast and laid-back performance seems over-the-top and even off-putting, especially Karen Gillan as Gilly’s girlfriend. But you do adjust to it after a while once you realize West is deliberately trying to instill humor into the violence. In that sense, the film is quite hilarious and on par with Tarantino’s recent work without deliberately copying shots from Western classics like The Hateful Eight often does.” (Edward Douglas, denofgeek.com).
Considerând incidentul închis, personajul lui Hawke închiriază o cameră la hotel ca să facă o baie, fiind primit cu bucurie de curioasa şi vorbăreaţa Mary-Anne (Taissa Farmiga), căreia îi spune că nu e miner, nici cowboy şi nici pistolar, ci doar un simplu… trecător.
La plecare este aşteptat de şeriful din Denton (John Travolta), care ştie că străinul nu a făcut decât să se apere, însă, oricâtă dreptate ar avea, Gilly rămâne în continuare fiul lui şi totodată ajutorul de şerif din urbe, şi, drept urmare, îl lasă să plece, avertizându-l însă că nu trebuie să mai revină vreodată în Denton.
După această primă parte cu aer de comedie anacronică cu accente parodice, Ti West trece într-un registru mult mai sumbru şi tensionat, sugerând o plasare temporală a acţiunii în anii de intensitate maximă a ‘Indian Wars’, de după Masacrul de la Sand Creek din 1864, când cavaleriştii conduşi de Col. Chivington au mutilat şi ucis aproape 500 de amerindieni, dintre care doar o treime erau războinici.
Revenim la plot.
Noaptea, la o oarecare distanţă de oraş, adorabilul căţel Abbie este ucis de către Gilly (“There ain’t no God here.”), iar neavenitul e aruncat de pe stânci, dar, evident, supravieţuieşte şi jură să se răzbune.
În plan secund, părăsită de soţ, Mary-Anne ar face orice ca să fie salvată, să poată părăsi oraşul blestemat, devenit un ‘Sin City’ datorită şerifului, care nu acceptă opozanţi sau critici, dar este ţinută la distanţă de “străinul” despre care acum ştim că se numeşte Paul, bărbat măcinat de remuşcări deoarece s-a înrolat pentru a fugi de familie, ce refuză chiar şi acum gândul de a se întoarce la soţia şi fiica sa. “I’m not the man you see in your head.”.
Niciunuia dintre ei Vestul nu mai are ce să le ofere, Paul este hotărât să îşi ducă singur crucea până la capăt, iar eliminarea celor responsabili de moartea lui Abbie culminează cu show-down-ul de final amintind de Sam Peckinpah.
“West treats In a Valley of Violence like an anachronism at times, his dialogue never fetishized and his archetypes never veiled, brutalizing the 1960s Westerns he so digs, which themselves were brutalized versions of the Westerns to come before. Which is strange, because though it seems as if West thinks he’s recontextualizing Western tropes, and thereby messing with some sacred cinematic texts, he still gets the same results.” (Dom Sinacola, pastemagazine.com).
A vedea un film despre un oraş odată prosper economic acum depopulat şi condus de oameni obsedaţi de armele de foc, care înlătură orice posibilitate de acord între părţi, trimite în mod inevitabil la Statele Unite din ziua de azi, fie şi dacă ne gândim la masacrele din anii de dinaintea premierei filmului, cele din Oak Creek (2012), San Bernardino (2015) şi mai ales Orlando (2016), când tânărul agent de pază Omar Mateen, membru al Statului Islamic, a ucis 49 de oameni şi a rănit alţi 53, majoritatea Hispanici, într-un club de noapte LGBT.
Am subliniat acest aspect pentru că nu trebuie omis faptul că Jason Blum este producătorul unor filme ce conţin comentarii sociale foarte puternice (“The Purge”, “Not Safe for Work”, “BlacKkKlansman”), iar “In a Valley of Violence”, ca şi primul “The Purge”, are la bază teza inutilităţii tentativelor de reconciliere într-un mediu în care violenţa nu este doar încurajată, ci şi promovată prin ‘comportamentul’ instituţional, ce are ca efect schimbarea brutală şi ciclică a leadership-ului social odată cu escaladarea nivelului de corupţie.
Pe de altă parte, venit din spaţiul Horror, Ti West este perfect conştient de adevărul că, estetic, a înfăţişa moartea violentă a unui om impresionează mult mai puternic retina decât cea simultană a zeci sau sute de oameni, pentru că a ridica miza de la una la (cât) mai multe victime presupune asumarea riscului degenerării de la intimitatea şi umanitatea gestului personalizat la o abstracţie amorfă ce nu poate transmite pregnant decât mesaje generale.
În această notă de austeritate de tip ‘Less is More’, care aminteşte de minimalismul lui Monte Hellman din “Ride in the Whirlwind” şi “The Shooting” din 1966, se desfăşoară toate interacţiunile, reduse voit şi complet la stadiul economicos de ‘unu-la-unu’, indiferent că anti-eroul Paul îi are în faţă pe Abbie, Gilly, Mary-Anne sau pe şeriful Martin, iar cel din urmă, de exemplu, are nevoie doar de un simplu ciocănit cu degetele în proteza sa de lemn pentru a defini liantul dintre el şi fostul exterminator de Indieni Cheyenne: violenţa este în cazul ambilor o realitate materială şi nu doar o fantezie care motorizează comportamentul unor indivizi precum Gilly, concept frecvent utilizat anterior atât de Sergio Leone sau Sergio Corbucci cât şi de autorii Western-urilor Revizioniste americane.
Este limpede că “In a Valley of Violence” reprezintă un proiect de suflet al lui Ti West, atâta vreme cât acesta pare a renunţa temporar la convenţiile Horror-ului (în cele mai bune filme ale sale originea ‘ororii’ este puţin interesantă, pentru că West se concentrează pe deformarea şi remodelarea estetică în favoarea amplificarii efectelor suspansului şi anxietăţii), care nu funcţionează ca cele aparţinând Western-ului – adoptate în cazul de faţă -, centrate ca design nu neapărat pe definirea tonalităţii naraţiunii, cât pe jocul de mimă social organizat sub masca mitului sau alegoriei (conflictul dintre Paul ‘The Stranger’ şi Clyde Martin se cristalizează abia la jumătatea filmului în timp ce cauzele comportamentului intrusului se relevă cu lentoare pe tot parcursul său prin fragmente care, asimilate independent, nu permit totuşi descifrarea rapidă a ansamblului).
Închei această analiză cu opinia cineastului apropo de cinematografia contemporană, extrasă dintr-un interviu acordat lui Martin Carlson în octombrie 2016, mai relevantă pentru invitaţia de a descoperi acest Western ieşit din tipare decât orice concluzie personală aş putea eu formula:
“Movies are rarely cinema anymore, they feel like commercials in a way. It’s really great to turn a profit, but at the end of the day, it’s devalued cinema as a thing… There’s no sense of human beings making things or risking things, the beauty of cinema is that some crazy people went out and made this thing. That’s the spirit of movies I miss. People taking risks. Human beings creating things.”.
Text de IOAN BIG | VIDEODOME
Sursă foto: IMDB
