Fandom Fashion: Identitate în Pop(ular) culture:
Într-o lume percepută adesea ca fiind greu de suportat, întrucât elementele fundamentale pentru ființa umană devin tot mai relative, transmedialitatea contemporană ilustrează puternica dorință a consumatorului Pop Culture de a evada din realitatea în care își duce existența.
Fie că ne îndreptăm privirea către fanii producțiilor cinematografice, jocurilor video, cărților, sportului sau muzicienilor, chiar dacă etichetele pot evoca imagini diferite, toți împărtășesc o dorință comună: nevoia de conexiune, sens și apartenență.
Dacă ne-am întoarce în timp, la primele zile ale divertismentului, am observa o diferență uriașă în modul în care oamenii se raportează la mass-media și entertainment: accesibilitatea (sau, mai exact, lipsa ei).
La început, marile studiouri, companii de producție, case de discuri și edituri aveau control absolut asupra manierei în care narațiunile sunt distribuite.
Filmele erau văzute la cinematograf, televiziunile dictau programul vizionărilor, podcastul era o emisiune auzită la radio, iar tiparul reprezenta singura formă de comunicare în print.
Audiența se afla la o distanță relativ mare de creatorii de conținut și de protagoniștii poveștilor (actorii, sportivii sau artiștii care erau prezenți în reviste, interviuri sau evenimente), limitându-se la statutul de spectator.
Odată cu Era Digitală, datorită internetului și rapidității cu care putem transmite și accesa informația, acest lucru s-a schimbat.
Filmele și serialele pot fi văzute oricând prin intermediul platformelor de streaming, foarte mult conținut video s-a mutat pe YouTube, iar după apariția social media, fenomenul s-a extins, declanșând The Maker Revolution, adică momentul în care aproape totul a devenit user-generated, puterea fiind transferată în mâinile spectatorilor transformați, în Web 2.0, în creatori.
Astfel, folosindu-se de un nou tip de identitate, descrisă, pe baza teoriilor lui Jung, ca digital persona (o mască prezentată celorlalți, modificată în funcție de context, dialoguri și nevoi), pentru că produsele culturale nu mai sunt limitate unui singur spațiu de interacțiune cu publicul, fanii de astăzi fac parte dintr-un consum hiperactiv, numit fandom (un termen înregistrat în anul 1885, derivat din „fanatic”, folosit inițial pentru a descrie pasionații de baseball), care depășește barierele geografice, sociale și lingvistice.
Pentru a face parte dintr-un anumit grup de referință, oamenii pot alege o imagine idealizată, filtrată sau inventată a lor, care poate deveni mai importantă și prezentă decât cea reală.
Publicul pasiv și receptiv ajunge, în acest mod, activ și implicat în procesul de creare și dezvoltare a conținutului, contribuind, în funcție de preferințe și interese, la expansiunea universului narativ, cu o estetică distinctă, care include influențe artistice, vestimentație, culori, limbaj, obiecte, locuri sacre, credințe și valori.
În anul 1893, convinși că personajul lor preferat a murit, fanii Sherlock Holmes au creat primul fandom modern atunci când au organizat întâlniri publice de doliu pentru acesta.
Fenomenul a fost continuat, în anii ‘30, de comunitatea Science Fiction, care a început să își arate iubirea pentru anumite subgenuri prin cosplay, convenții și alte forme de participare activă, care permit fanilor să-și împărtășească pasiunea și să dezbată diferite aspecte din universul construit.
Treizeci de ani mai târziu, Beatlemania a dus ideea de fandom la un nou nivel.
După ce prima apariție televizată a grupului în cadrul emisiunii Ed Sullivan Show (1964) a atins un număr record de 73,9 milioane de telespectatori, produsele tip merchandise (haine, postere, figurine, insigne, jocuri) au început să ofere identitate, devenind reprezentative pentru fandom și recognoscibile în interiorul său. Această etapă din cariera trupei a stabilit un nou model pentru cultura fanilor, fiind și unul dintre primele exemple de subcultură inițiată și dominată de publicul feminin (care era în mare parte exclus din evenimente sportive și convenții SF).
Între anii ‘70 și ‘90, având la bază producții precum Star Wars, Star Trek sau Doctor Who, în mediul online au început să apară creații fan fiction și fan art, prin care fanii explorau propriile emoții, sentimente și idei, adăugând chiar și noi personaje, intrigi sau locații pentru a oferi noi sensuri conceptelor precum realitate, spectator, erou și creator.
Perioada următoare a dus la popularizarea subculturilor Harry Potter, The Lord of the Rings sau Game of Thrones, procesul de worldbuilding inducând audienței elemente de lifestyle care încurajează mimetismul (vestimentația, bucătăria, limbajul, valorile).
În prezent, fenomenul fandom fashion este dominat de două mari subculturi: Swifties, bazată pe fanii artistei americane Taylor Swift, și Barbiecore, o estetică inspirată de imaginea păpușii și de pelicula Gretei Gerwig.
Sărbătorind toate etapele carierei prin intermediul The Eras Tour, Taylor Swift a reușit să construiască o delimitare clară a universului său cinematografic, participanții având posibilitatea de a-și alege, în funcție de momentele preferate, identitatea care li se potrivește cel mai bine.
Debutul în industrie, alături de albumele Fearless și Speak Now, se adresează unui segment care rezonează cu sunete country, rochii de vară florale, tricouri cu mesaje, denim, sclipici și tonuri pastelate, Red marchează o atmosferă melancolică și introspectivă, dominată de nuanțe de roșu, brun sau auriu, alături de imagini tomnatice, eșarfe tricotate, mocasini și cămăși, 1989 ne poartă prin spiritul newyorkez cu ajutorul topurilor scurte, fustelor asortate și fotografiilor polaroid, Reputation ne duce într-un loc misterios și neînfricat, marcat de tonuri întunecate de negru, verde sau albastru și de simboluri precum șerpi, ziare și spații ascunse de privirile celorlalți, Lover ne scoate din întuneric și ne pune în prim-plan culorile curcubeului, piese semnate de Stella McCartney, șuvițe albastre și elemente florale, Folklore și Evermore amintesc de începuturile cântăreței, abordând estetica cottagecore prin bumbac în carouri, dantelă, paltoane de lână, pulovere, nopți petrecute la lumina focului și peisaje naturale, Midnights strălucește în imaginea anilor ‘70 alături de diamante, stele, costume elegante, cașmir și dungi, în timp ce poezia din TTPD este completată de estetica light academia prin monocromie, elemente vintage, penițe și scrisori pierdute în timp.
Amintind cum conceptul de divă era descris de Isabelle Moindrot ca reprezentând „o entitate divină care ajunge să fie venerată într-un cult pasionat și imposibil de egalat în imaginarul propriu”, mitul asociat compozitoarei poate fi urmărit începând cu personalități ca Marilyn Monroe sau Madonna, ilustrând motivul artistei care își înfruntă stereotipul, ajungând să reprezinte, demontând arhetipuri precum „figura Cenușăresei” datorită versurilor și imaginii sale, fricile, dorințele și experiențele femeilor care nu au avut întotdeauna un spațiu în care să se exprime fără a fi criticate (ritualul schimbului de brățări ale prieteniei din cadrul concertelor căpătând astfel o însemnătate mult mai mare).
Succesul Barbie are la bază același fenomen: redefinirea eroului feminin, perceput ca având putere doar atunci când reproduce caracteristici asociate tradițional genului masculin (feminitatea Barbie, întâlnită și la personaje precum Elle Woods, fiind privită, în narațiunile clasice, ca un element superficial, lipsit de substanță).
Prezentând cum stereotipurile distorsionează atât relațiile pe care le avem cu noi, cât și cu cei din jur, fenomenul fandom fashion și popularitatea celor două subculturi ne invită să ne explorăm propria identitate și să ne exprimăm liber prin valorile transmise de hainele pe care le purtăm și de comunitățile pe care le reprezentăm.
Text de CLAUDIA ALDEA | POP-UP STORiEs
