„Another one bites the dust” explorează blocajul creativ ca pe un teren arid, unde încercările de a cultiva ceva devine o farsă, căci nimic altceva nu se naște din pământ sterp în afară de false așteptări și încercări de a copia originalul.
Artista ieșeană Larisa Natalia Danilov (cunoscută sub numele de artist LOV) s-a întors în orașul natal cu o nouă expoziția multimedia, „Another One Bites The Dust”. Gândită ca o instalație interactivă multidimensională, aceasta explorează sinele și criza de identitate, blocajul creativ și emoțional, fiind deschisă publicului la Galeria de Artă „Octav Băncilă” până pe 30 aprilie.
Lucrările reflectă teme precum teme precum nașterea, dorul și moartea. Ele pun sub semnul întrebării scopurile biologice și creative ale artistei din ultimii ani, fiind realizate sub o formă scenografică ce instigă privitorul. Totodată, publicul este invitat să interacționeze cu diversele elemente din sală prin senzații forme tactile și senzoriale, nu doar vizuale, devenind, astfel, parte din peisajul deșertic.
Cu baloanele ca protagoniști, expoziția este un jurnal poetic și vizual, în care fiecare zbor spre cer se termină cu o (de)cădere(din drepturile) dură, asemenea mitului lui Icarus, niște aripi din latex care se pregătesc oricând de a plesni festiv când îți este lumea mai dragă.
Pe de altă parte, atunci când ești în criză, imaginația zboară și ești tentat să faci orice, să faci un ceva din nimic, să scoți ceva din parte seacă. De aceea, în expoziție se găsește și alegoria vizuală a unui deșert în care întâlnim nisip și o piatră de mormânt cu numele artistei, plus o cruce pe care artista s-a jertfit în mod simbolic, întreaga cameră fiind învăluită în fum artificial.
În expoziție tratez și tema biblică și probabil mulți ar spune că asta provoacă anumite reacții, dar eu aș putea să contest. Eu cred că religia și-o definește fiecare, cred că a apărea pe o cruce nu înseamnă nimic altceva decât zicala din popor că ne purtăm cu toții crucea, dar aceste probleme, asemeni unui balon, se sparg. Este temporară și crucea pe care o purtăm. Baloanele se ridică la cer, vor cădea înapoi pe pământ odată cu timpul. Toată expoziția, deși pare o permanentă criză atât de identitate cât și creativă, arată că până la urmă toate se vor așeza. Titlul vine de la faptul că eu mereu am fost cu o falcă-n cer și cu una în pământ.
Dincolo de mesajul vizual, expoziția Larisei reflectă o zbatere personală, fiind plecată de patru ani în Bruxelles, un oraș cosmopolit dar și unde zi de zi au loc greve și proteste. După cei patru ani, probabil se întreabă ce-i de făcut, dacă e loc de un nou început sau dacă blocajul prezent e fatal. De altfel fatalism și „natalism” sunt două concepte cheie ale expoziției, două stări între care artista alternează constant.
Un lucru pe care aș vrea să-l accentuez este legat de provocare. Până la urmă, în primul rând, încerc să provoc oamenii să interacționeze cu arta mea. Astăzi suntem puțin blocați în ceață cu toții și asta nu este întâmplător. Acum când respirăm, noi avem această senzație de înec, o senzație pe care în ultimii patru ani, de când am parte de anumite blocaje, o experimentez constant. Fumul acesta este un fel de-a încerca fizic să exprim ideea de anxietate. În rest, proiectul în sine este un jurnal poetic și vizual”
Another one bites de dust, dar criza are un nivel filozofic în povestea Larisei
Larissa, at your disposal
Natalia, at your disposition
Despre proiectul artistei, criticul de artă și curatorul expoziției, prof. univ. dr. Petru Bejan spune că este unul curajos, îndrăzneț și provocator.
Mi se pare că avem dea face cu un proiect foarte bine conceput și inteligent. Mulți spun că arta se rezumă la emoții. Sunt bune și ele, dar sunt doar punctul de plecare, pentru că artiștii buni nu rămân doar la nivelul de emoții. Artiștii complecși și profunzi trec dincolo de asta și adaugă mesaje, idei, probleme. Larisa este un artist care reușește să facă asta.
Expoziția face un periplu între ideea de început și sfârșit, naștere și moarte, ajungând la modul în care artistul trăiește și experimentează criza. Dar ce este criza pentru un artist?
„Este o acumulare de frustrări și resentimente, tensiuni și acte ratate, care-l pun în cumpănă și îl fac să se întrebe în privința șanselor de primenire. Criza este un sentiment care premerge atât un sfârșit, cât și o renaștere. Criza nu este neapărat fatală. Criza este momentul care prefigurează o decizie radicală, noțiune pe care o putem extinde și la nivel de societate, unde criza premerge revoluțiile, schimbările și noul. Putem vorbi și despre cum alege un artist să se situeze în miezul crizei.”
Despre crucea artistei, punctul cel mai controversat al expoziției, criticul de artă spune că „este o alegorie a creației care ajunge într-un punct, apoi tinde să devină altceva.
Larisa ne invită să luăm piatra și s-o aruncăm în cel ce greșește, dar e o piatră moale și colorată. Sunt foarte multe sugestii în lucrările Larisei, cu o hermeneutică deschisă spre interpretarea vizitatorilor, fiecare poate completa după propria experiență.
Toate expozițiile ei au fost provocatoare pentru că lucrurile pe care le aduce în atenție nu sunt comune sau convenționale ci, dimpotrivă, sunt exerciții de deconstrucție. Vrea să deconstruiască prejudecăți și lucrurile care par simple, dar care nu sunt. Un artist care nu provoacă și nu deranjează, sau care nu scandalizează, în ultimă măsură, nu este artist în adevăratul sens al cuvântului. Mă bucur că am avut ocazia să fiu martor la acest exercițiu de curaj”
