Expoziția de fotografie ”ARHAIC” Jeno Major
Pe Jeno Major mulți dintre sibieni îl știu de pe scena Teatrului Gong acolo unde, de mai bine de 25 de ani, dă viață păpușilor, spre bucuria copiilor. Nu sunt mulți, însă, cei care știu că mai are o pasiune pe care a descoperit-o în urmă cu câțiva ani și pe care o face la fel de bine ca actoria. Este vorba despre fotografie. Se descrie a fi un fotograf solitar, care iubește natura și care fotografiază în mare parte peisaje. Sutele de premii, expozițiile personale, dar și reacția pe care o au oamenii atunci când îi văd fotografiile îi certifică talentul și îi înnobilează pasiunea. Pentru că Jeno Major este un fotograf pasionat.
Se vede în fotografia lui, în orele la care fotografiază, în miile de kilometri pe care îi parcurge, în răbdarea cu care așteaptă momentul potrivit și se vede în ochii lui atunci când povestește despre fotografie.
„Dintre multiplele feluri de a te împotrivi neantului, poate cel mai bun este să faci fotografii, activitate care s-ar cuveni impusă din fragedă copilărie, fiindcă cere disciplină, educație estetică, ochi ageri și degete sigure“, spunea Julio Cortazar în nuvela sa, Funigei.
Cu siguranță, sibianul Jeno Major se bucură de toate aceste calități, cu toate că nu a descoperit fotografia în copilărie, ci în urmă cu câțiva ani, hoinărind prin munți și pe cărări puțin umblate, prin sate izolate ce trăiesc în ritmuri arhaice, nealterate de civilizație, cu oameni simpli, dar cu suflet frumos.
Fotografiile lui Jeno Major sunt „picturi ale realității, peisaje incredibile surprinse la momentul oportun cu clicul perfect”, după cum mărturisește chiar autorul acestora. Majoritatea sunt peisaje, iar în compozițiile lor se regăsesc, cel mai frecvent, scene bucolice, panorame și copaci solitari, a căror frumusețe este accentuată de o ceață difuză sau de răsăritul ori de apusul soarelui. Adesea îi intră în cadru și personaje, „o babă care cară lemne, un cioban care coboară cu oile”, integrându-se firesc în compoziția și în atmosfera capturate odată cu clicul aparatului, rezultând imagini fascinante, de o frumusețe picturală.
În ”Archaic” , Jeno surprinde natura în toate formele ei: neatinsă, sălbatică, pură. Fotografiile lui captează atenția privitorului și reușesc să creeze o punte de legătură intre “momentul” surprins și vibrația emoțională, “moment” ce pare a fi descoperit chiar de către privitor. În plimbările lui, dealurile, munții, copacii, răsăritul, apusul și nu numai devin protagoniști cheie ai unei piese de teatru “spusă” într-o singură imagine. Jeno, prin darul lui de a revela și a capta dimensiunea emoțională a acestor locuri ne oferă șansă să fim martorii ascunși al spectacolului naturii.
