Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 22/08/2023
Film / Videodome

VIDEODOME | “PROTOCOL” (1984, r: Herbert Ross)

Ioan Big De Ioan Big
Comentarii VIDEODOME | “PROTOCOL” (1984, r: Herbert Ross) Share VIDEODOME | “PROTOCOL” (1984, r: Herbert Ross)
Protocol


“PROTOCOL” (1984, r: Herbert Ross) 

Videodome | 99+ cronici de filme realizate de Ioan Big!

“Protocol” este o comedie uşurică, tipic optzecistă, pierdută într-o anume măsură pe nedrept în obscuritate, ce o are printre producători pe actriţa Goldie Hawn (câştigătoare al Oscarului în 1970 pentru rolul din “Floarea de cactus” al lui Gene Saks), realizată de Herbert Ross (“Funny Lady”, “Footloose”), în baza scenariului semnat de Buck Henry (“The Graduate”, “Catch-22”), autor de succes care a dezvoltat însă, în acest caz, o idee a prietenei lui Hawn, devenită între timp cineastă expertă în Rom-Com-uri, Nancy Meyers (“What Women Want”, “Something’s Gotta Give”). 

Protocol Goldie Hawn

Ne aflăm în Washington D.C., metropola în care “the men are all married or gay or they work for the government… or all three.”, iar personajul principal este simpatica Sunny Ann Davis (Goldie Hawn – “Private Benjamin”, “Death Becomes Her”), blondă care se apropie încet-încet de vârsta a doua şi care a venit, cu ani în urmă, din Oregonul rural pentru a-şi face un rost în marele oraş.

În ciuda molipsitoarei poftei de viaţă, profilul său nu arată încurajator (consumatoare de soap operas, needucată, credulă, falită şi lipsită de noroc în dragoste şi de asemenea de… punctualitate), dar câştigă bile albe prin dezinvoltură, fiind înfiptă (“I’m not yelling, I’m just speaking distinctly!”), onestă şi săritoare ca oricare (să zicem) alt posesor de carnet de şofer american. 

Sunny împarte o locuinţă închiriată cu un cuplu gay – Ben (Joel Brooks – “Stir Crazy”) şi Jerry (Grainger Hines – “The Ballad of Buster Scruggs”), trimitere străvezie la brandul de îngheţată ‘Ben & Jerry’s’, lansat în 1978 în Vermont – şi lucrează ca ospătăriţă costumată în pasăre emu în Safari Club, locantă aflată în proprietatea bonomului Lou Fox (Kenneth Mars – “What’s Up, Doc?”, “Young Frankenstein”).

Pretextul inventat de Buck Henry pentru declanşarea unei cavalcade de ironii la adresa modului în care se face politica la vârf în Statele Unite prin raportarea la interesul real al americanului de rând pentru… geopolitică, este reprezentat de vizita oficială peste Atlantic al unui emir arab în urma căreia se aşteaptă confirmarea zvonului construcţiei unei noi baze militare americane în ţărişoara sa, fictiva Ohtar din Orientul Mijlociu (cu toate că dictatorul n-a reuşit să obţină consensul popular şi are numeroşi inamici care-i vor moartea printre membrii facţiunilor ultraconservatoare). 

Aflată accidental într-o seară printre gură-cască ce vor să îl vadă pe emir ieşind de la banchetul oferit de Preşedinte, Sunny dejoacă un atentat la viaţa acestuia, ajunge la spital împuşcată în buca stângă (“This is absolutely the best place to go if you’re ever shot in the ass.”) şi, datorită mass mediei însetate de… breaking news, devine aproape instantaneu o adulată eroină naţională.

Accentele satirice nu se limitează la schimbarea percepţiei concetăţenilor asupra blondei, întrucât capătă conotaţii politice odată cu planul dubios concoctat de echipa imoralei şefe a protocolului prezidenţial, înţepata şi infatuata doamnă St. John (Gail Strickland – “Bound for Glory”, “Uncommon Valour”), care, în ce-o priveşte pe Sunny, confundă naivitatea cu prostia şi pentru a cărui declanşare este scoasă la înaintare o persoană publică populară dar care, în fapt, nu prea are nimic de lucru: Vicepreşedintele SUA.

Acesta face o baie de mulţime în Oregon pentru a îi oferi job-ul de asistentă specială a workaholicei St. John în Departamentul de Stat (ca recompensă pentru bravură şi patriotism), dar tânăra se convinge că i se propune o slujbă serioasă abia după ce citeşte în dicţionar semnificaţia cuvântului ‘protocol’

Nu are de unde să ştie că, în fapt, este destinată a deveni obiect matrimonial de troc în schimbul obţinerii de la arabii din Golf a autorizaţiei construirii bazei.

Până la punerea la punct a detaliilor predării ei către emir pentru a-i deveni mireasă, pentru a salva aparenţele şi a-i înşela vigilenţa, Sunny este implicată în activităţile oficiale de protocol şi, din satiră, se trece în comedie bufă, în alternanţă cu cea de situaţie.

Urmează apoi partea de Rom-Com prin idila cu Michael Ransome (Chris Sarandon – “The Princess Bride”), înaltul funcţionar care admiră francheţea lui Sunny, tratată deja pe un ton mai serios datorită naşterii bănuielilor în căpşorul eroinei (de apreciat naturaleţea şi uşurinţa lui Hawn în a trece dintr-o tonalitate în alta) că nu doar foamea de publicitate proguvernamentală i-a determinat pe politruci să îi ofere slujba.

Pe de altă parte, are în minte gândul să-l ajute cum poate pe Lou Fox ce are probleme financiare cu barul, aşa că, în timpul vizitei neoficiale în SUA în care trebuie să îl facă “să se simtă neoficial foarte bine”, îi organizează emirului o petrecere la Safari Club dar… anunţă în prealabil presa pentru a face reclamă localului. 

Protocol Goldei Hawn

Cheful multicolor tipic optzecist (gândiţi-vă la atmosfera şi clientela din ‘clasice’ precum “The Bachelor’s Party” sau “Police Academy”), susţinută sonor de hit-uri ca “I’m So Excited” (Pointer Sisters) sau “Dynamite” (Jermaine Jackson), plus dialoguri mitraliate ce conţin replici care ar fi considerate acum inacceptabile de către promotorii încrâncenaţi ai corectitudinii politice (ex. “Must be one of those Gay-Arab-biker sushi bars.”), reprezintă recipientul primei picături dintr-un sirop melodramatic care se vrea un clin d’oeil hazliu la “Anna and the King”, doar că, în varianta fostei chelneriţe şi a şeicului (scuze, emirului), episodul ar trebui să se numească “Sunny and the Emir”.

Încă neînţelegând pe deplin situaţia şi convinsă că face un serviciu patriei sale, Sunny ajunge în Ohtar pentru ceea ce nu ştie că sunt pregătirile nunţii sale. Lovitura de stat declanşată chiar de anunţul evenimentului determină încă nelegalizatul ‘cuplu’ să se refugieze în America unde izbuncneşte un scandal imens (politică şi sex), poreclit repede “Sunnygate”. 

Publicul se polarizează: aflase sau nu aflase Sunny de aranjament? Eroină sau anti-eroină?

Previzibil, se ajunge la discursul patriotard al omului simplu din popor (referiri la Declaraţia de Independenţă şi la Constituţie, senatori, jurnalişti şi oameni ai muncii înlăcrimaţi de emoţie, în fine, tot tacâmul…) care nu mai pare însă chiar atât de deplasat sau patetic în contextul pe care noi înşine îl trăim în aceste vremuri.

Pigmentată cu suficiente momente simpatice care stârnesc zâmbete, “Protocol” este o comedie agreabilă în ansamblul său, dar care, prin concentrarea mare de clişee, nu rezistă totuşi trecerii timpului, iar un remake s-ar fi putut fi dovedi lozul câştigător dată fiind actualitatea temei de fundal legată de lupta pentru influenţă în Orientul Mijlociu, doar că… acesta ar fi privat – din raţiuni evidente – de contribuţia absolut esenţială a lui Goldie Hawn, ce reuşeşte în “Protocol” să facă personajul credibil şi să o portretizeze cu sensibilitate pe Sunny Davis fără a cădea în caricatural sau în grotesc.

Or filmul, în lipsa ei, ar fi ca o ambarcaţiune lansată în cursă… fără motor, mai ales că există deja un precedent relevant, remake-ul din 2018 la “Overboard”, în care Anna Faris încearcă să o facă uitată pe Hawn… este suficient să comparaţi încasările la box office cu cele ale originalului din 1987 ca să vedeţi cât de mult (nu) i-a reuşit. 

Pentru cinefilii încă ancoraţi în ‘era VHS’, o sugestie de final:

Vânaţi cameo-urile necreditaţilor John Ratzenberger (serialul “Cheers”, dar şi vocea lui Homer Simpson), Michael Gill (“The Palermo Connection”, dar şi serialul “House of Cards”) şi John Achorn (“Night of the Comet”, dar şi experimentalul “7 Year Zig Zag” din 2003). 

Text de IOAN BIG | Videodome | Opinii

Newletter zn png
Newsletter-ZN-2025-300x250

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Caută