“ESCAPE FROM PATAGONIA”
(2016, r: Francisco D’Eufemia & Javier Zevallos)
“Fuga de la Patagonia” (“Escape from Patagonia”) este un Gaucho-Western istoric al cărui acţiune se desfăşoară în anul 1879 pe fondul campaniei militare duse de guvernul Republicii Argentina, Conquista del Desierto (1878-1885), pentru obţinerea controlului asupra a largi suprafeţe de pământ din regiunile autonome amerindiene, populate de triburile indigene Mapuche, Tehuelche şi Ranquel.
Acestea, printr-un proces de aculturalizare, aveau să îşi piardă nu doar bunurile (aproape în întregime), ci şi identitatea comunitară, fenomenul fiind accelerat prin deportarea în rezervaţii sau în lagăre de muncă forţată, sau transformarea în… exponate vivante pentru muzee şi circuri europene (mai ales).
Intro-ul acestui film, care, prin fundamentul istoric, are un caracter cvasi-documentar, ne anunţă că, în timpul uneia dintre expediţiile sale de explorare, tânărul om de ştiinţă Francisco P. Moreno şi însoţitorii săi au fost luaţi prizonieri de către un grup de războinici Mapuche şi că în ciuda relaţiei sale vechi şi bune cu Sayhueque, unul dintre cei mai importanţi cacique Mapuche-Tehuelche, este condamnat împreună cu toţi tovarăşii săi la moarte, acuzat fiind că se află în slujba guvernului de la Buenos Aires ca spion.
În zori de zi, Moreno reuşeşte să evadeze şi până la urmă scapă cu viaţă revenind în lumea civilizată, iar “Fuga de la Patagonia” relatează cum s-a întâmplat totul într-un mod romanţat.
Până a ajunge însă la ficţiune şi tocmai datorită faptului că nu avem de-a face cu un film epic (decât prin panoramele spectaculoase), ci cu un Survival-Movie construit realist, al cărui final ni se dezvăluie din primele zece secunde, să mai facem o scurtă paranteză cu caracter istoric pentru înţelegerea contextului din perspectiva Conquista del Desierto, nu foarte diferit ca obiective, mod de implementare, consecinţe şi perioadă de desfăşurare de războaiele cu Native Americans purtate în America de Nord (ex. The Apache Wars aveau să se încheie în 1886 iar California Indian Wars în 1880).
Reprezentanţii coloniştilor albi din politică şi administraţie au recurs la un vast arsenal de instrumente, tactici şi acţiuni invocând necesitatea expansionismului teritorial şi redefinirea frontierelor în detrimentul băştinaşilor, de la persuasiune (promisiuni legiferate de acordare de compensaţii considerabile) la forţă (având drept consecinţă, printre multe altele, crearea reţelei de forturi pe malurile râurilor şi fluviilor navigabile – vedeţi Gaucho-Western-ul lui Hugo Fregonese şi Lucas Delmare din 1945, “Pampa bárbara”, sau remake-ul în engleză al acestui film, regizat chiar de Fregonese în 1966, “Savage Pampas”, cu Robert Taylor în rolul principal), parte dintre ele reuşite datorită spiritului cooperant al unora dintre cacique, liderii diverselor grupuri aparţinând triburilor vorbitoare de Mapuche (precum Tehuelche), interesaţi de supravieţuirea şi conservarea comunitară inclusiv prin prosperitate şi nu doar prin opoziţie armată.
Valentin ‘Chayweke’ Sayhueque (1818-1903) a reprezentat, de exemplu, una dintre cele mai respectate şi controversate figuri a politicii vremurilor din sudul provinciei Nequén din Patagonia pentru faptul că a ales în numele grupului său etnic să îşi extindă influenţa în regiune prin coabitarea paşnică cu autorităţile de la Buenos Aires (el însuşi se considera a fi argentinian) şi menţinerea unor relaţii de bună înţelegere al acestora cu ai săi Manzaneros, pricepuţi în cultivarea pământului şi creşterea vitelor (simultan ţinte şi intermediari ai rustler-ilor Mapuche din Chile).
În sfârşit, exploratorul, cartograful şi antropologul Francisco ‘Perito’ Moreno (1852-1919) este considerat actualmente unul dintre responsabilii pentru încorporarea Patagoniei în Argentina, descoperitor al muntelui Fitz Roy şi al lacului Argentino, iniţiator a numeroase expediţii de-a lungul apelor curgătoare patagoneze, în special Rio Negro.
Parte a hărţilor sale precum şi observaţiile topografice legate de teritoriile Amerindienilor au fost utilizate (este încă neclar dacă asta a fost intenţia lui Moreno sau totul s-a făcut fără ştirea sa) în sângeroasa Conquista del Desierto de către echipa de comandă din subordinea Preşedintelui General Julio Argentino Roca, care declara în acel an, 1879, în Congres: “We must annihilate the Indians that emerge in Patagonia.”.
Celor pasionaţi de subiect le recomand să caute să vadă inclusiv inedita dramă Western cu acţiunea plasată tot în jurul anului 1880 şi a ultimelor confruntări dintre Indienii din Patagonia şi soldaţii protectori a coloniştilor, coproducţia franco-elveţiano-argentiniană regizată de eclecticul cineast Edgardo Cozarinsky, “Guerriers et captives” a.k.a. “Warriors and Captives”, din 1990, cu Dominique Sanda şi Leslie Caron în rolurile principale, care se apropie aparent mai mult de reţeta clasică a genului Western prin instrumentarul de simboluri şi sub-teme utilizate (avanpostul, calea ferată, emigranţii, speculanţii de terenuri, bordelul, atacul Indienilor, etc).
Revenim totuşi la filmul de debut al lui D’Eufemia şi Zevallos (bazat, se pare, pe fapte reale, aşa cum sunt menţionate în jurnalul personal al exploratorului, interpretat de dramaturgul, actorul şi regizorul de teatru Pablo Ragoni), care pleacă de la neîncrederea pe care Consiliul Mapuche o are în omul alb, pe care îl acuză de trădare considerându-l reprezentantul unui guvern ce îşi propune exterminarea sistematică a tuturor Indienilor din Patagonia.
Fiul lui Valentin şi totodată finul lui Moreno (ritualul botezului său ni se prezintă în primul din seria de flashback-uri), Francisco Sayhueque, primeşte poruncă să îi ia urma evadatului care navighează în aval spre frontiera cu teritoriul controlat de militari pe o mică plută, însoţit de un alb, membru supravieţuitor al expediţiei, şi de un localnic Indian, după ce, în mod miraculos, şi-a recuperat câteva lucruri personale printre care şi pistolul.
Este clar că a fost ajutat (provizii, plută, armă), dar de către cine? Nu aflăm asta şi, din acest motiv, rămânem niţel frustraţi, mai ales că exploratorul are o atitudine degajată şi nu comportamentul unui fugar hăituit pentru a fi ucis.
Căci… “Where Fuga de la Patagonia falls short is in the dramatic ‘filling’, missing the tragic character of the basic situation, not getting to establish relationships between different groups of characters, so in terms of history is diluted.” (Horacio Bernades, pagina12.com.ar).
Problema se datorează probabil în mare măsură faptului că plot-ul dezvoltat în secundar celui al evadării în sine, mă refer la conştientizarea graduală de către Moreno a destinaţiei nocive spre care s-au îndreptat rezultatele explorărilor sale, a fost sacrificat în faza de post-producţie datorită constrângerilor financiare (bugetul total a fost de circa 100,000 de dolari), care au împiedicat refacerea sau completarea unor scene, având drept consecinţă eliminarea lor în totalitate (asta explică inclusiv durata sa mică, de numai 80 de minute, care susţine firul narativ principal, însă nu permite disecţii colaterale – psihologice, antropologice sau istorice – în profunzime).
Altfel, este evident şi apreciabil efortul realizatorilor care, fără a ignora niciuna dintre cele două faţete, încearcă să conserve echilibrul între tentaţia de a-l prezenta pe Moreno ca pe un semizeu al mitologiei contemporane argentiniene şi cea de a-l arăta în umanitatea sa despuiată de sofisticarea culturii europene, produs al civilizaţiei disperat să supravieţuiască într-un mediu de care s-a apropiat în timp mânat de curiozitate analitică şi nu ca urmare a pornirilor primare sau viscerale (schimbarea statutului său transformă natura dintr-un aliat prietenos într-o entitate ostilă).
“Escape from Patagonia is a film of resistance, conservation and how certain acts can be exploited in different ways. Its directors, Francisco D’Eufemia and Javier Zevallos, try to find out, without fanaticism, who was Moreno. If the man indispensable in the defense of the rights of Argentina, in the boundary dispute with Chile, or the person responsible for having collaborated with his cartography in the logistics of the Desert Campaign.” (Emiliano Romano, eltucumano.com).
Separat fortuit de ceilalţi, fugarul rănit, cu neostenitul Sayhueque pe urme, este obligat să se mişte în permanenţă, mai ales că devine vânat inclusiv de către un grup de bandiţi preocupaţi să extermine în mod nediscriminatoriu ceilalţi oameni din no man’s land-ul nesupus vreunei autorităţi iar el părăseşte protecţia oferită de jungla deasă din Anzii Patagoniei şi se aventurează printre colinele aride şi stâncoase în drum spre avanposturile de pe graniţă.
“Fuga de la Patagonia is supported by a high-level photographic work, giving this film that western aspect that it seeks to achieve, in a Patagonia portrayed as a virgin nature, deserted and hostile towards the white man, territory of the original peoples of that extensive area…
Following closely the photographic question, both the staging and the situation facing the Perito Moreno remind the struggle of the character of Leonardo DiCaprio in The Revenant (Alejandro Gonzalez Iñarritu, 2015), if we also support in the Patagonian context in which both films were shot.
Totally unprotected and almost powerless, Moreno must flee from the Indians, but also from the army, personified in ‘the Albino’, played by Jorge Sesán, who may be remembered for portraying one of the villains in El Ardor (Pablo Fendrik, 2013).”,
scria analistul de film argentinian Sebastián Sáez Burgos.
În afară de “The Revenant” şi de “El Ardor”, filmul aminteşte în mod inevitabil şi de un alt Western, tot cu rădăcini argentiniene, “Jauja”, al lui Lisandro Alonso din 2014, plus, în anumite scene, de pelicule de referinţă a cinematografiei precum “Aguirre”, al lui Werner Herzog, sau “Deliverance”, al lui John Boorman, pentru că, în esenţă, “Fuga de la Patagonia” este un Survival-Western construit dintr-o dublă perspectivă, cea a băştinaşului Indian (mai ales în ceea ce priveşte tradiţiile şi ritualurile şamanice) şi cea a intrusului alb (animat de dorinţa de a descoperi nu şi de a exploata), ambele tratate grijuliu pentru evitarea tezismelor sau riscului de a deveni manipulatoare.
Pariul este însă câştigat doar pe jumătate deoarece
“At times the story is lost in the boldness of the flight and does not reveal clearly the rude and painful truth of the massacre to the original peoples. Going through different dreams and ambitions to the worst nightmare of the exile and genocide of these peoples, the film ends up leaving open the moral conception of the expert Francisco Moreno.” (Ailin Escolá, revistameta.com.ar).
“Escape from Patagonia”, recompensat cu premiul publicului la Almeria Western Film Festival în 2017, se relevă până la urma ca un Western exotic, gândit se pare de către realizatori mai mult pentru a fi văzut decât a fi… înţeles, care, în ce mă priveşte, arată ca un organism extraordinar de bine proiectat, dar căruia îi lipsesc însă o parte din sistemele care să îl anime, cele vitale pentru urmărirea unui protagonist dezavantajat că destinul îi este cunoscut de la bun început.
Realmente este păcat că aspiraţiile creatorilor au rămas în parte neîmplinite datorită crizei de resurse, însă chiar şi aşa filmul merită şansa unei vizionări.
