Ocean Vuong: Pe pământ suntem strălucitori o clipă
„Dacă, raportată la istoria planetei noastre, viața unui individ este atât de scurtă, o clipită, cum se zice, atunci a fi strălucitor, începând cu ziua în care te-ai născut și până în cea în care mori, înseamnă a fi strălucitor numai o clipă.”
În romanul său de debut, „Pe pământ suntem strălucitori o clipă”, publicat în anul 2019, poetul vietnamez Ocean Vuong (cunoscut și pentru colecția Night Sky With Exit Wounds) rescrie, inspirat de Jurnalul de doliu al lui Roland Barthes, povestea trecutului său (cartea având caracter autobiografic) din perspectiva unui tânăr american de origine vietnameză, poreclit Little Dog (nume ales de bunica lui, după o tradiție conform căreia cel mai mic membru al familiei primește un pseudonim folosit pentru a speria spiritele rele), care navighează prin complexitatea identității sale de imigrant și prin istoria și trauma generațională a persoanelor alături de care a crescut (sau despre care a auzit în amintirile celor din jur).
Romanul este, astfel, structurat sub forma unor scrisori adresate de protagonist mamei sale, care nu poate să citească sau să scrie, începând cu o puternică încărcătură emoțională, prin:
„Dragă Ma, îți scriu pentru a ajunge la tine, chiar dacă fiecare cuvânt pe care îl pun pe foaie mă duce cu un cuvânt mai departe de unde ești tu.”
Mai departe, tânărul, ajuns scriitor, la 28 de ani, își povestește viața în trei mari capitole, începând cu copilăria sa, care prezintă perfect una dintre cele mai importante teme ale cărții, anume cum este transmisă durerea de la o generație la alta prin diferite forme.
Pe întreg parcursul romanului, semnele tulburării de stres post-traumatic sunt vizibile în toate personajele care au trăit ororile Războiului din Vietnam, aflându-se într-un puternic contrast cu percepția naratorului asupra lumii. De exemplu, la început, Little Dog ne spune că mama lui este foarte speriată de sunetele puternice, neștiind, totuși, de ce („Nu aveam cum să știu că războiul continua înăuntrul tău…că odată intrat nu mai iese niciodată din tine”). Același lucru se întâmplă și cu bunica Lan, care asociază artificiile cu zgomotul bombelor, în timp ce, pentru a ilustra diferențele dintre ei, atunci când le aude, băiatul se gândește la focuri de armă (bazat pe experiența lui în Statele Unite).
Apoi, el își amintește cum norii de furtună, văzuți de prietenii săi americani ca fiind un lucru pozitiv și un motiv de bucurie, semnalează, pentru mamă, nevoia de a trage toate obloanele din casă și de a baricada ușile cu scânduri de lemn, tema războaielor chimice purtate de Statele Unite în Vietnam fiind explorată și de artiști grafici precum Thu-Van Tran, care în Trail Dust și Rainbow Herbicides vorbește despre urmele erbicidelor „curcubeu” (folosite de armata americană pentru a distruge culturile agricole), ce nu pot fi șterse din cauză că au afectat foarte mulți vietnamezi și veterani americani, dioxinele cauzând grave probleme de sănătate (protagonistul aude, în poveștile mamei, cum bunica sa a fost răpusă de cancer).
Astfel, putem urmări în permanență cum femeia încearcă să treacă peste traumele războiului, în timp ce băiatul se luptă cu probleme cauzate de stresul ei post-traumatic, copilăria fiindu-i marcată de violență fizică, verbală și emoțională: „Fluturii care supraviețuiesc migrației le transmit mesajul copiilor lor. Memoria rudelor pierdute în prima iarnă e țesută în genele lor.”
După ce eroul ne poartă prin copilăria sa, partea a doua a romanului este dedicată adolescenței lui (petrecută în statul american Connecticut), explicând, în detaliu, provocările cu care se confruntă imigranții și familiile lor în încercarea de a asimila noua cultură în care intră.
Astfel, Little Dog vorbește despre cum tinerii nu se pot identifica nici cu rudele lor, dar nici cu societatea în care trăiesc (și care nu îi acceptă cu adevărat), capitolul ilustrând rasismul și homofobia cu care Ocean Vuong s-a confruntat pe parcursul vieții prin relatarea primei iubiri a personajului principal, Trevor, și a dificultăților pe care cei doi le-au întâlnit.
Tot aici, naratorul începe să își amintească și de lupta lui cu dependența de substanțe (cauzată de violența din copilărie) și de efectele tragice pe care le poate avea.
Inside the Book: Ocean Vuong (ON EARTH WE’RE BRIEFLY GORGEOUS)
În final, partea a treia se apropie cel mai mult de stilul caracteristic lui Vuong, funcționând ca un amestec de poezie și proză pentru a crea o imagine vie și emoțională a lumii sale interioare (atât de puternic marcată de cea exterioară). Aici, Little Dog, aflat acum la universitate în New York, încearcă să treacă peste lucrurile care i s-au întâmplat până la vârsta de 28 de ani (doliul fiind cea mai puternică trăire a sa), sfârșitul romanului subliniind capacitatea oamenilor de a găsi întotdeauna speranță și de a se conecta unii cu ceilalți chiar și în cele mai întunecate momente ale existenței lor:
„Poate că în viața următoare ne vom întâlni pentru prima oară – și vom crede în tot, mai puțin răul de care suntem capabili.”
Text de CLAUDIA ALDEA | Alegerile Claudiei – Carte
