“JÄGARNA” (THE HUNTERS) & “JÄGARNA 2” (FALSE TRAIL) (1996/2011, r: Kjell Sundvall)
“Jägarna” aka “The Hunters” (1996) este considerat actualmente unul dintre cele mai bune Thrillere suedeze ale ultimelor decenii, un Scandi-Crime comparat deseori cu “Man on the Roof” din 1976, clasicul regizat de Bo ‘Elvira Madigan’ Widerberg după cartea lui Per Wahlöö, creatorul în anii ’60-’70 al popularului personaj de roman poliţist, detectivul Martin Beck.
Filmul lui Kell Sundvall rămâne în continuare unul dintre cele mai mari succese de box-office naţional şi a fost recompensat la vremea lansării în cinematografe cu două premii Guldbagge – echivalentul suedez al premiilor Gopo – pentru regie şi interpretare în rol secundar, fiind nominalizat în acea ediţie inclusiv pentru scenariu, interpretare în rol principal şi, nu în ultimul rând, pentru imagine, filmul amintind vizual în destule cadre de memorabilul “Vânătorul de cerbi” al lui Michael Cimino.
Personajul principal din “Jägarna” este Erik Bäckström (Rolf Lassgård, mai cunoscut pentru personajul Kurt Wallander din mini-seriile TV, dar şi din filme precum “Angel” sau “Under the Sun”, ale britanicului Colin Nutley, cineast care lucrează deja de ani buni în Suedia), poliţist în Stockholm traumatizat de faptul că a ucis un om în cursul unei anchete care decide să se relocheze cu slujba pe meleagurile natale, într-o mică comunitate rurală din nordul Suediei (undeva în Norrbotten, între Laponia suedeză şi Finlanda).
Aici, în pofida indiferenţei sau opoziţiei celor din jur, începe să investigheze o crimă… fără victime (omeneşti), masacrarea regulată şi la scară mare a renilor şi elanilor de către braconieri.
Aparent, aproape nimic din plot nu este menit a face spectatorul să se înfioare, dar condimentele alese pentru a da consistenţă şi originalitate poveştii sunt cele care îi conferă însă o profunzime incitantă: fratele rasist şi sexist traumatizat de abuzurile paterne suferite în copilărie (Leif, jucat excelent de Lennart Jähkel, mai târziu interpretul lui Arne din nominalizatul la Oscar în 2005 pentru film străin “As It Is in Heaven” al lui Kay Pollak), gaşca de prieteni cam din topor, de prin partea locului, ce devin suspecţi încă de la început, donaţii stranii lăsate prin testament de către tatăl lui Erik Bäckström, o microsocietate închistată, conservatoare, xenofobă şi intolerantă (trimiţând cu gândul, inevitabil, la “Straw Dogs” al lui Sam Peckinpah şi “Deliverance” al lui John Boorman), escalada spre şirul de crime, imigranţi ruşi ca outsideri care încearcă să îşi ducă zilele prin ce le oferă pădurea, folosirea mass-mediei ca instrument de presiune împotriva comunităţii, ş.a.m.d.
Scenariul şi regia sunt semnate de Kjell Sundvall, lansat în televiziune la sfârşitul anilor ’70 şi autor al videoclipurilor “Under Attack” şi “The Day Before You Came” a grupului ABBA, dar cu experienţă în Nordic Noir datorită implicării în anii ’80 în Thriller-urile “Lyckans ost” (1983) şi “I lagens damn” (1986).
Dat fiind faptul că “Jägarna” poate fi privit ca un Western modern, creatorului personajului Erik Bäckström i s-a propus un remake hollywoodian dar pe care acesta l-a refuzat categoric întrucât totul se reducea simplist la un justiţiar ce urmăreşte prin deşerturile Nevadei nişte cowboy ce împuşcă cai din pură plăcere.
După cinci ani, Sundvall a preferat alternativa de a-l ţine viu pe Erik printr-un sequel, “Jägarna 2” a.k.a. “False Trail” (2011), realizat în baza unui scenariu scris împreună cu acolitul său uzual, Björn Carlström.
Povestea lui “False Trail” se petrece 15 ani mai târziu, Erik Bäckström (tot Lassgård, care avea să continue în perioada imediat următoare pe aceeaşi linie întunecată în serialul “Der fördömde” cu rolul profilerului Sebastian Bergman care şi-a pierdut familia în timpul tsunami-ului din Tailanda), devenit între timp cel mai bun anchetator-interogator al CID (Criminal Intelligence Division) din Stockholm, este din nou trimis împotriva voinţei sale să ancheteze dispariţia unei tinere în zona în care s-a născut şi pe care o părăsise (spera el) definitiv după întâmplările dureroase şi violente din prima “Jägarna”.
Izolarea, misterul, reacţia de auto-protecţie a comunităţii, inclusiv mascarea ilegalităţilor, sunt (deşi prezente în mod pregnant) de această dată contextul şi pretextul pentru explorarea în profunzime a psihologiei personajului principal.
Sundvall are inteligenţa de a evita un copy-paste a primei reţete de succes prin folosirea aceloraşi ingrediente în construcţia unei simple dar extrem de eficace drame familiale.
Nu voi da mai multe detalii pentru a nu eroda plăcerea vizionării filmului… vreau să adaug doar că Peter Stormare (Torsten) este senzaţional ca oponent al lui Bäckström, atât profesional (poliţistul provincial vs. expertul din capitală), cât şi ca parte a familiei (este tatăl adoptiv al nepotului lui Erik, pe care acesta îl ignorase timp de aproape două decenii).
Scena din biserică, de la funeraliile lui Elin, rămâne antologică pentru Nordic Noir-ul scandinav.
Probabil, cel mai important lucru pe care îl au însă în comun ambele filme e acela că nu au o structură tradiţională (avansarea graduală, pas cu pas, în descoperirea criminalului) ci, de foarte devreme, autorii reali ai crimelor devin suspecţii principali, urmând ca a doua jumătate, a fiecăruia dintre ele, să fie dedicată demonstrării faptului că aceştia le-au şi comis, un joc de-a şoarecele şi pisica ce nu exclude însă răsturnări surprinzătoare de situaţie.
Nu întâmplător, “Jägarna 2” are titlul în engleză “False Trail” şi, cu toate că e filmat mai degrabă în stilul televiziunii scandinave de gen, acest sequel merită vizionat cu vârf şi îndesat – chiar şi independent de primul film – atât datorită scenariului extrem de metodic şi meticulos asamblat, cât şi pentru interpretările actoriceşti formidabile ale protagoniştilor.
JÄGARNAJÄGARNA
Pentru neiniţiaţii în subgenul Scandi-Crime, combo-ul “Jägarna” reprezintă o excelentă introducere iar pentru cunoscători e o bază de plecare, eventual, pentru descoperirea serialului TV “Jägarna” (2018-2021), în care detectivul Erik Bäckström (Rolf Lassgård), retras la pensie în comunitatea natală, nu rezistă fără să se implice în anchetele curente ale poliţiei locale.
Text de IOAN BIG
VIDEODOME: 99+ cronici de filme realizate de Ioan Big!
