Fie că nu mai au timp, fie că nu mai chef (cu sensul vechi), bucătarii care ajung prin juriile emisiunilor culinare televizate se ocupă mai mult cu consultanța și gătesc pe la evenimente sau pentru sponsori. Dar pe Joseph Hadad (MACE) și pe Radu Dumitrescu (Voilà) i-am găsit mai tot timpul la restaurantele pe care le conduc.
Mace By Joseph Hadad
Str. Benjamin Franklin 16
Pura curiozitatea ușor masochistă mă pune să citesc, în drum spre Mace, recenziile de pe Google și FB. Și eu bătut în cap, că doar știu ce ne poate mintea când avem puterea în buricele degetelor. Dacă mă luam după recenzii ar fi trebuit să fac cale întoarsă și să ratez o seară cât se poate de agreabilă și cu mâncare excelentă. Chef Hadad a gândit meniul de aici plecând de la mâncărurile copilăriei. Specificul este israeliano – marocan, țările natale ale părinților săi. Decorul este nord-african, cu un cuptor specific și frumos ornamentat.
Vitrina cu carne îți face cu ochiul și îți îngreunează alegerile. Am poftit la diferite cut-uri de ovină (am ales niște cotlete de miel, care au venit împreună cu piureuri, sosuri și legume în fel și chip). Tajinul de vită, aromat, cu multă scorțișoară, a fost, și el, apreciat la masă. Dar, pentru mine, tot felurile de început, salatele și celelalte specialități sunt cele care mă seduc. Și au fost impecabile. Iar referitor la comentariile de pe net, porțiile au fost „atât de mici” încât jumătate din felul principal și deserturile au ajuns în pachetul luat acasă, deși se împliniseră vreo șapte ore de la masa precedentă.
Voilà, le Bistrot
Str. General Constantin Budișteanu 18
Circulă o vorbă prin târg cum că la Voilà nu găsești mese. Eu am găsit, dar și fac rezervările din timp, pentru că #așaseface. De obicei, încep cu un pahar, două de vin (recomandările lor), că nu poți mânca pe burta goală. La Voilà se gătește cu ingrediente de sezon, dar pe mine m-a intrigat tot timpul ingeniozitatea lui Radu în a îmbunătăți sau a da o tușă personală unor preparate clasice. Face o mâncare de praz cu măsline și îi pune pe deasupra niște brânză veche de oaie, ia un caras de Dunăre și, migălos, scoate fileurile. Iar dacă tot suntem la muncile de chinez bătrân, trebuie să menționez că primăvara, în bucătărie, se curăță sute de kilograme de urzici.
Da, aici găsești și lobodă, și urzici, ca să nu mai vorbim de faptul că e unul, dacă nu chiar primul, dintre cei care au băgat leurda în meniul a la carte. Îi plac și rața, și foie gras-ul, dar și tocănița de ciuperci sălbatice sau zacusca cu midii. Fierbe zile-n șir oase și legume pentru supe-bază, dar dacă ai noroc îți aduce și câteva feliuțe dintr-o slană recent descoperită. Cumva, nici așa, nici altminteri, ci doar altfel și foarte bun.
