Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 03/08/2022
Lifestyle Viața Orașului / Jurnal de bucureștean

Jurnal de bucureștean: Horia Ghibuțiu | București, Capitala din podcast

Horia Ghibuțiu De Horia Ghibuțiu
Comentarii Jurnal de bucureștean: Horia Ghibuțiu | București, Capitala din podcast Share Jurnal de bucureștean: Horia Ghibuțiu | București, Capitala din podcast


Povești despre București, trecute și viitoare, sunt depănate în cadrul unui proiect de dialoguri urbane ARCEN – Radio România Cultural. 

Într-o seară respirabilă din septembrie 2014, m-am alăturat unui grup compact format în jurul a doi băieţi cu jobene, Edmond Niculușcă şi Alberto Groșescu, care aveau să ne poarte în turul ghidat pietonal nocturn „Poveşti din Bucureştii de demult”. 

Bucureştiul restituit de băieţii cu jobene – ştiaţi că la noi s-a încetăţenit această denumire după numele unui pălărier francez, a cărui soră, falită, s-a prăpădit de inimă rea, pizmuind succesul fratelui? – era superb. 

Opt ani mai târziu, într-un București irespirabil, Edmond Niculușcă şi Alberto Groșescu m-au invitat să înregistrăm un episod al podcastului „Orașul Posibil”, o suită de dialoguri urbane din cadrul unui proiect ARCEN – Radio România Cultural. Emisiunea face parte din seria de conferințe „Pledoarii pentru Viitorul Bucureștiului”, realizate alături de Institutul Francez.

Firește, am vorbit despre Bucureștiul meu, cel în care m-am preumblat în căutarea solenoizilor lui Mircea Cărtărescu, despre modul în care Antoine-Louis de Grammont – aghiotant al generalului Pavel Dimitrievici Kiseleff, rusul de toată isprava care ne-a schimbat fața orașului – a ajuns nume de cartier pe locul mahalalei Broștenilor, despre Gustav Suter și despre apariția unui cartier elvețian pe malurile Dâmboviței, câte și mai câte. 

Dar și despre orașul lui Ceaușescu și al lui Castro. Pe Fidel l-am văzut la București în 1972, chiar pe strada mea. Tocmai împlinisem trei ani. Firește, acestea nu pot fi amintirile mele, sunt recompuse din memoria familiei, dar se bazează pe mărturii de încredere, astfel încât mi le asum. Fidel Castro se afla pentru trei zile în România și fusese în „vizită de lucru” la uzinele 23 August, fief-ul electoral și, deopotrivă, mândria lui Nicolae Ceaușescu. Pe traseu, oamenii au fost convocați să ovaționeze înaltul oaspete străin, dar unii au venit și din curiozitate. De pildă, pe mama, care era casnică, n-avea cine s-o convoace. După ce a ieșit din bloc, s-a apropiat de bulevardul pe care urma să treacă alaiul prezidențial. Mă ținea în brațe, ca să văd mai bine. Cei doi șefi de stat se aflau într-o mașină decapotabilă, iar expresia „înaltul oaspete străin” era în sfârșit și adevărată: Fidel avea o statură impresionantă, în timp ce „al nostru” era foarte scund. Când mașina cu cei doi a trecut pe lângă noi, am strigat ca să fiu sigur că mă aude mama, printre oamenii care ovaționau: „uite, mamă, ce mic e tovașălu’!”. Voiam să spun „tovarășul” – probabil, auzisem în mulțime acest apelativ, fiindcă la noi în casă i s-a spus doar Piticu’ sau Nebunu’ de când mă știu – doar că la vârsta aia stâlceam cuvintele. 

Firește, mama s-a speriat de porumbelul care-mi ieșise pe gură și a luat-o la sănătoasa cu mine cu tot, dispărând printre blocuri.

Cover foto: În 2014, Edmond Niculușcă şi Alberto Groșescu făceau tururi ghidate. Acum realizează podcastul „Orașul Posibil”.

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută