Al treilea Anti-Western revizionist dintr-un total de… patru filme regizate în total de către apreciatul actor Tommy Lee Jones (“The Fugitive”, “Men in Black”) şi cel de-al doilea proiect de autor al său nominalizat la Palme d’Or, după “The Three Burials of Melquiades Estrada” din 2005 (pentru care a fost totuşi recompensat la Cannes cu premiul pentru cel mai bun actor), merită văzut, deşi cu siguranţă nu va fi pe toate gusturile, tocmai pentru faptul că nu respectă reţetarul standard şi evită clişeele genului.
O femeie trecută de 30 de ani, Mary Bee Cuddy (oscarizata Hillary Swank pentru “Million Dollar Baby” şi “Boys Don’t Cry”, aici într-un rol care i se potriveşte ca o mănuşă), pare a fi destinată a îmbătrâni singură în ferma sa izolată în ariditatea Nebraskăi, datorită personalităţii ei puternice şi determinate, dublate de un acut spirit practic ce se materializează într-un comportament autoritar care înfricoşează şi îndepărtează de ea sexul “puternic”… începând chiar cu cel mai apropiat vecin (Evan Jones – “8 Mile”, “The Book of Eli”), ce preferă să plece să îşi găsească nevastă în Est decât să o aleagă pe ea ca parteneră de viaţă.
O serie de drame familiale, independente una de alta, afectează psihic iremediabil trei femei din comunitatea formată preponderent din emigranţi scandinavi, reverendul (John Lithgow – “Raising Cain”, “Terms of Endearment”) decide că ele trebuie să se întoarcă la rudele de sânge, iar Mary este cea care îşi asumă responsabilitatea să le conducă. Tâmplarul satului (Barry Corbin – “No Country for Old Men”, “In the Valley of Elah”) îi pune la dispoziţie o căruţă-închisoare ‘tunată’ (acoperită, gratii la ferestre, încuietoare solidă), iar Mary Bee se pregăteşte de drum.
Intensitatea dramatică şi seriozitatea premisei acestui proto-Road-Movie este inspirat balansată de intrarea tragi-comică în scenă a pungaşului atârnat de ştreang, decrepitul George Briggs (Tommy Lee Jones), salvat şi racolat de Swank în schimbul angajamentului că o va acompania în călătoria spre Iowa. Un tandem straniu de infirmieri pentru acest micro-ospiciu pe roţi ce bântuie timp de săptămâni întregi prin pustietăţi şi trebuie să le îngrijească pe Arabella (Grace Gummer – serialul “American Horror Story”), ajunsă o legumă mută şi incapabilă de vreun gest fizic, Gro (talentata actriţă daneză Sonja Richter, Shooting Star la Berlinale în 2004), o nebună violentă ce se crede Dumnezeu, şi etern-visătoarea Theoline (Miranda Otto – “LOTR”, “War of the Worlds”).
Avem de-a face cu o dramă remarcabilă, incomodă şi demistificatoare despre neadaptare şi însingurare, despre îngheţul emoţional şi alienarea născută în urma pierderii sensului existenţei într-un climat natural şi social ostil, şi, drept urmare, nu este de mirare că filmul lui Jones nu a avut niciun succes în SUA. În “The Homesman”, Vestul (Nebraska, parte a ‘teritoriilor indiene’), în care violul, incestul, jaful şi crima fac parte din normalitatea supravieţuirii, iar vederea unui singur copac în preerie este asimilată unui miracol – însăşi stoica Mary Bee e o dezrădăcinată newyorkeză transplantată într-o lume ce funcţionează după cu totul alte reguli -, este separat de un Est mai evoluat şi civilizat (statul Iowa, deseori supranumit “American Heartland”), dar tarat de superioritatea pe care şi-o arogă datorită sentimentului de confort generat de acestea, numai de… fluviul Missouri, iar quest-ul vesticilor primitivi spre Răsărit îi conduce spre concluzii tragice.
Emblematică este opoziţia dintre sofisticatul idealist Aloysius Duffy (James Spader – “Secretary”, “Crash”) care îşi imaginează că viziunea sa de a deschide un hotel rafinat în Vestul sălbatic poate fi una de succes şi Briggs, care, ajuns de cealaltă parte a fluviului, nutreşte speranţa că va fi acceptat ca membru cu drepturi egale în societatea îmburghezită a Estului. La ce se va ajunge? Trebuie să vedeţi filmul. Care beneficiază inclusiv în rolurile secundare de câţiva actori de elită: William Fichtner (“Contact”, “Armageddon”), Hailee Steinfeld (“True Grit”, “Ender’s Game”), suedezul David Dencik (“Tinker Taylor Soldier Spy”, “No Time to Die”), Tim Blake Nelson (“O Brother, Where Art Thou”, “The Incredible Hulk”) şi… Meryl Streep (ca soţie a preotului metodist ce preia femeile în grijă).
Co-produs de Europacorp, compania lui Luc Besson – implicată financiar anterior şi în “The Three Burials of Melquiades Estrada” al lui Jones, şi care, să nu uităm, este responsabilă nu numai de succese de masă precum francizele “Taken” sau “Taxi”, dar şi de filme ambiţioase precum “I Love You Phillip Morris” sau “Color Me Kubrick” -, “The Homesman” a fost filmat în cea mai mare parte în New Mexico de către Rodrigo Prieto (DoP-ul favorit a lui Ińárittu şi nominalizat la Oscar pentru “Brokeback Mountain”) pe muzica lui Marco Beltrami (deja familiarizat cu stilul lent şi meditativ a lui Jones de la “The Three Burials”).
Înclin să-i dau dreptate personajului lui Tommy Lee Jones când zice “Three crazy women for five weeks is a lot more than I bargained for.”, dar vă recomand, totuşi, să le acordaţi măcar… două ore. Cel puţin pentru unii dintre cinefili, “The Homesman” s-ar putea dovedi o delicatesă cu o aromă inedită.
Text de IOAN BIG
