Rezumat
Există un aport seductiv în afișarea de către restaurante a mențiunii „from farm to table” care ar trebui să asigure consumatorii de calitatea și prospețimea ingredientelor. Ba chiar, unele locante își construiesc brandul pe foraging.
Recomandările mele de astăzi se referă la alte metode de procurare a materiei prime: vânatul și pescuitul. Excludem de aici speciile interzise, dar adăugăm fermele de prepelițe sau fazani și sturionii de acvacultură.
Cabana Vânătorilor
(Str. Trei Brazi 3, Predeal)
România are unul dintre cele mai mari fonduri naționale de vânătoare din Europa și suntem destinație importantă pentru o nișă a turismului de lux: vânătoarea, fapt care a născut multe scandaluri, de la mită pentru braconare până la masacrele de la Balc. Dar, în timp ce vânătorii caută trofee, pe mine mă interesează mult mai mult carnea.
Am petrecut în primăvară (ningea de rupea) câteva zile la Cabana Vânătorilor din Preadeal, condusă de unul dintre cei mai cunoscuți bucătari din garda veche: Ștefan Bercea. Deși meniul este consistent, am reușit să nu ratez aproape niciun preparat din vânat. Există și dish-uri cu fazani sau iepuri de fermă, dar mistrețul și căprioara nu lipsesc.
Musai de încercat gulașul cu căprioară, fripturile și în special platoul cu organe. Nu găsiți prea multe locuri unde să gustați creste de cocoș. Suprize puteți avea și la micul dejun: salamul vânătoresc este foarte bun, iar bureții murați ameliorează mahmureala.
Un restaurant destinat carnivorilor, dar nu vă fie frică, au și destule preparate vegetariene. Musai să vă opriți măcar o dată, altfel se simte aglomerația de pe DN1 când sunteți îndestulați!
Garlic Pub
(Str. Mihai Eminescu 154, București)
Strada Mihai Eminescu din București, deși e în zona centrală, nu e propice afacerilor. O groază de spații comerciale lăsate de izbeliște, zeci de altele de închiriat. Aici am remarcat falimentul ca leitmotiv. Garlic rezistă. Este acolo de mulți ani și, de multe ori, nu am găsit masă liberă. Semn bun, mai ales că onor clientela nu este doar cea din cartier, ci lumea vine pentru mâncare din cam tot Bucureștiul.
Deși este prezentat ca PUB, meniul este mult mai acoperitor. Ușor cam stufos pentru temerile mele, dar, după ce am gustat din destule preparate, pot spune că bucătarii fac față. Însă, recomandările mele se referă la preparatele de oaie (pastrama este preparată de ei, rasolul e minunat) și, surpriză, la cele de pește.
Administratorii se trag din Deltă și aduc la câteva zile pește proaspăt. Calcanul (piesă) la cuptor și tocănița de sturion sunt remarcabile. Bașca, vorbiți cu ospătarii, că nu știți ce alte specii care lipsesc de pe meniu au găsit la captura zilei. Și încă ceva: au Warsteiner la draft, una dintre berile mele favorite.
