Paul Ramon, Percy „Thrills” Thrillington sau, pentru cunoscători, adevărata morsă – căci așa spune faimosul vers al lui Lennon din hit-ul psihedelic, I Am The Walrus: „The Walrus was Paul!”. Iată câteva dintre alter ego-urile artistice ale lui Paul McCartney, figură marcantă a secolului XX, nu doar prin imensa moștenire muzicală, ci și prin influența masivă pe toate planurile culturii pop. Acum câteva decenii, numele cu care McCartney se caza în diverse hoteluri (Paul Ramon) a inspirat una din trupele de căpătâi ale punk-ului, și anume The Ramones – vedem, așadar, cât de extinse sunt tentaculele influenței lui Paul, fie că vorbim despre film, fashion, literatură sau… punk.
Cu riscul de a zgândări adepții rigizi ai sonorităților culte, nu ar fi hazardat să spunem că talentul lui McCartney de a scrie melodii echilibrate și fredonabile se aseamănă cu dragostea lui Mozart pentru aceeași artă melodică – de altfel, dacă acesta ar fi trăit în prezent, cu siguranță ar fi fost un excelent compozitor de pop. Din fericire pentru noi, o parte din obsesia lui Mozart față de melodie se regăsește în abordarea lui Paul, căci mai toate piesele Beatles scrise de McCartney prezintă acel feeling atemporal, senzația că acestea există dintotdeauna.
Desigur, chit că influența lui Paul a fost masivă pe tot parcursul traseului Beatles (devenind liderul de facto în perioada post 1967, ani marcați de o creștere masivă a interesului trupei față de experimentare și conceptualitate a albumelor de studio), cariera sa ulterioară a reprezentat un fascinant slalom printre abordări și genuri, toate marcate însă de atracția irezistibilă față de melodii și orchestrații care ne pătrund în urechi și nu ne părăsesc timp de decenii întregi. Fie că vorbim despre Beatles, proiectul Wings sau cariera solo, constantă în opera muzicală a lui McCartney este abordarea firească și echilibrată a artei sunetelor, cu riscul distanțării față de subiectele mai „serioase”, ce îi făceau cu ochiul partenerului Lennon.
În fine, nu ar fi corect să îl îndesăm pe Paul în sertarul muzicienilor copilăroși și nici n-ar fi în regulă să luăm în serios remarca lui John, care spunea că McCartney face „muzică de bunicuțe”, căci nu trebuie să ignorăm deschiderea sa față de muzica concretă, avangardă și experimentalism. De fapt, fără o educație muzicală formală, Paul McCartney (n. 18 iunie 1942) a reușit să se joace de peste șase decenii cu muzica, în toate formele sale, și o face atât de bine, încât o lume fără Hey Jude sau Yellow Submarine este de neconceput. La ceas aniversar, sărbătorim imensa influență a lui Paul și ne aducem aminte de liniile melodice pe care McCartney ni le-a întipărit în memorie. Încercați și voi, cu siguranță cunoașteți una… sau mai multe!
