Florian Gavarici este un tânăr sibian pasionat de dans. După ce a fost cooptat în proiectul People Power Partnership (PPP), în care e partener și TNRS, a fost inclus în trei producții realizate la Sibiu, Lisabona și Grimsby. În prezent se pregătește să plece în Freiburg, unde va lucra la un spectacol de mari dimensiuni, ce va fi prezentat și la Sibiu, în deschiderea FITS 2024. Despre toate acestea, dar și despre dans ca pasiune și terapie, am stat de vorbă cu Florian.
Cum ai ajuns să dansezi în aceste spectacole care reunesc tineri din mai multe țări ale Europei?
Un prim contact cu echipa artistică a PPP l-am avut în anul 2018, când am participat într-un proiect similar. În clipa în care am văzut că se organizează audiții pentru un alt proiect coordonat de ei, am participat fără nicio ezitare și am fost unul dintre cei opt dansatori selectați din România.
Ai participat până acum la crearea a trei spectacole de dans, în trei țări diferite. Povestește-ne mai multe despre perioada în care ai lucrat acasă, la Sibiu.
Fiecare spectacol a fost diferit de celălalt. Primul dintre ele, ”Reflexii / Mirror Images”, a fost cel din cadrul FITS 2021, pe care l-am simțit foarte profund și am trăit la maximum fiecare din cele 50 de minute. Tema spectacolului a fost trecerea spre o altă lume, iar oglinzile de pe scenă ne-au susținut demersul artistic. Toate amintirile rămăseseră undeva, în trecut, și doar cei mai curajoși dintre noi reușeau să le ducă mai departe cu ei, în trecerea prin cele două lumi. Nu știam ce va fi dincolo, poate o lume mai bună decât cealaltă sau poate nu, dar trebuia să găsim modalitatea de a depăși acea barieră imaginară. Fiecare ne-am spus propria poveste și ceea ce credem noi despre această lume, dacă dorim sau nu să fim parte din ea. A urmat contactul cu lumea cea nouă și am încercat să spunem prin mișcări de dans exact ceea ce am simțit că s-a schimbat în noi în acel moment. În perioada când am lucrat la Sibiu, alături de partenerii din Germania și Lituania, m-am simțit ca și cum nu m-aș mai fi aflat în propriul oraș. Aveam sentimentul că am descoperit o cu totul altă față a Sibiului, pe care nu o mai cunoscusem niciodată până atunci și mi-am dat seama că asta vreau să fac cu adevărat mai departe. Am avut o conexiune deosebită cu fiecare persoană din acest proiect, chiar dacă proveneam din orașe și țări diferite.
Cum au fost celelalte două experiențe, din Portugalia și Anglia?
Cea de-a doua producție a avut premiera la Lisabona, în septembrie anul trecut. A fost prima dată când am călătorit în altă țară pentru a participa la un astfel de eveniment. Am fost 15 dansatori, iar spectacolul a arătat cu totul altfel față de cel din Sibiu, fiind axat mai mult pe coregrafie. În Anglia locația a fost foarte diferită. Știam că majoritatea spectacolelor din acest proiect s-au desfășurat în spații neconvenționale outdoor, dar de data aceasta am dansat într-un spațiu indoor, în interiorul unei biserici. Am aflat atunci că în Marea Britanie nu e deloc neobișnuit ca o biserică să găzduiască astfel de evenimente artistice. Totul a fost diferit, poate și datorită trăirilor intense resimțite în acel spațiu sacru. Am avut emoții foarte mari la început, fiind singurul român din echipa spectacolului, dar m-am adaptat pe parcurs și a ieșit totul foarte bine, în final. Am avut două reprezentații la Grimsby, dintre care una în prezența mai multor oficialități din regiunea respectivă.
Care va fi următorul spectacol la care vei lucra?
Toți cei opt dansatori din România, selectați în cadrul acestui proiect, vom pleca în luna iulie la Freiburg, pentru a participa la crearea producției de mari dimensiuni, care știu că va fi prezentată și la Sibiu, în Piața Mare, în deschiderea FITS 2024.
Ce însemnătate are dansul pentru tine?
Mai ales în ultimii doi ani, când nu am putut să mă întâlnesc și să discut cu alți oameni, am reușit să mă exprim doar prin intermediul dansului. Îmi place atât de mult dansul contemporan pentru că, din interior, reușești să miști o parte a corpului tău astfel încât să transmiți emoție în jur, pe care dacă tu o simți, mai mult ca sigur că o va resimți și spectatorul. Pentru mine, personal, e ca o terapie!
Va rămâne dansul doar o pasiune sau intenționezi să-l dezvolți la un alt nivel?
Mă pregătesc singur, deocamdată. Nu caut cu obstinență oportunități, dar studiez în permanență și nu încetez să visez la o carieră în acest domeniu.
Interviu de RĂZVAN SĂDEAN
