Lumea este fărâmițată în milioane de realități. Ceea ce unește oamenii este deseori tocmai ceea ce acceptăm și etichetăm prin lentila unor convingeri care sunt de prea puține ori cu adevărat ale noastre. Copiem clișee doar pentru că sunt validate de o majoritate, căutând apoi noi înșine validare din partea celorlalți. Tindem să ne definim identitatea prin calități care ne creează impresia unei apartenențe confortabile la normalitate.
Ce s-ar întâmpla dacă într-o zi ai afla că ești considerat, în unanimitate, urât? Mai mult, imperfecțiunea ta absolută devine brusc un impediment major (decisiv chiar!) în dezvoltarea ta profesională. Pare absurdă această ipoteză, pe care dramaturgul german Marius von Mayenburg a dezvoltat-o într-o piesă de teatru care oscilează captivant între dramă distopică și comedie neagră: URÂTUL. Stupefiat de acest „breaking news” existențial, Lette, protagonistul lui von Mayenburg, decide să facă schimbarea radicală menită să îi corecteze urâțenia. Efectele operației estetice depășesc orice așteptări, transformarea este uluitoare, iar efectele, pe măsură. Numai că noua realitate transformă în reversul ei.
Pe scena Teatrului EXCELSIOR, scenariul distopic al lui von Mayenburg se articulează într-un spectacol-laser care explorează limitele uneori insesizabile dintre realitate și aparență și trasează un tip de convenție teatrală rar întâlnit în spectacolele clasice. În teatru, convenția este un soi de „complicitate” prin care spectatorii și creatorii unui spectacol acceptă faptul că ceea ce se întâmplă pe scenă nu este real, ci este doar o reprezentare realității. Convenția se dizolvă apoi pentru a face loc iluziei că ceea ce se întâmplă pe scenă nu doar pare a fi, ci este.
În acord perfect cu autorul textului, regizorul Mădălin Hîncu mizează pe un minimlism al mijloacelor pentru a obține maximum de efect și conținut dramatic. Într-un spațiu abstract, decupat din fascicule de lumini, patru actori (nume reprezebtative ale tinerei generații) penduleză între multiple personaje, pe care le compun și recompun cu o uluitoare versatilitate, la vedere, fără a apela la tradiționalele „artificiil” teatrale. Și cum altfel să deconspiri cel mai bine mecanismul ipocriziei și al convenționalismului social care se hrănește din straturi de realități și măști, dacă nu epurându-l de tot ceea ce ar putea să distragă atenția de la esență?
URÂTUL atacă o problematică foarte amplă și atinge numeroase paliere tematice: tentația societății de a valida ambalajul în detrimentul conținutului, frumusețea ca atu social și/ sau garanție a ascensiunii profesionale, riscul pierderii propriei identități și unicități, tendința societății de a fabrica tipare pe care le promovează ca idoli de idoli; consumerismul care totul este vandabil, capitalismul care monetizează totul, dar și dimensiunea compromisului pe care suntem dispuși să îl facem pentru a ajunge cât mai sus… cel mai sus… (Cât de sus?)
Nu vă lăsați induși în eroare de sonoritatea titlului, pentru că URÂTUL este doar în aparență un text despre aparențe. Dramaturgul von Mayenburg crestează epiderma prejudecăților pentru a ajunge la țesutul unor adevăruri incomode. El avertizează asupra pericolului de a trăi într-o societate care popularizează imaginea și perfecțiunea fizică, dar și asupra felului în care validăm constant impostura prin tăcerea sau pasivitatea noastră. URÂTUL este mai mult decât un alt hashtag într-un trilion de hashtag-uri desprinse din rețelele sociale.
„URÂTUL” de Marius von Mayenburg, regia Mădălin Hîncu. La teatrul EXCELSIOR.
Cu: Oana Predescu, Dan Pughineanu, Alex Popa, Matei Arvunescu
Lighting design: Costi Baciu | Sound design: Andrei Doboș | Video design: Cristian Niculescu
Durata spectacolului: 1h 15min | Recomandat: 14+
URÂTUL (titlul original: Der Häßliche). Spectacol prezentat printr-un accord special cu henschel SCHAUSPIEL Theaterverlag Berlin GmbH, Lausitzer Platz 15, 10997 Berlin, GERMANIA
