De aproape trei decenii, de 27 de ani ca să fim mai exacţi, Green Hours reprezintă un sanctuar imuabil al artelor performative şi un simbol al libertăţii de expresie, iar pentru iubitorii Jazz-ului, oricât ar fi ei de nestatornici, rătăcitori prin lumi reale sau onirice, Green Hours rămâne întotdeauna aproape sinonim cu ‘acasă’. E acel locşor în buricul târgului animat de culorile muzicii în care te poţi refugia oricând pentru câteva clipe (sau ore întregi) având certitudinea că îţi va schimba starea de spirit. În bine. Aproape şi departe – în acelaşi timp – de tumultul bulevardier, în ambientul jazz-café-ului fondat în 1994 de Voicu Rădescu te simţi ca într-o familie, chiar dacă nu îi cunoşti pe toţi membrii ei. Fiindcă dintotdeauna Jazz-ul uneşte fără să îngrădească. La Green Hours timpul se măsoară în Jazz şi… invers, aşa că, de fiecare dată, e o bucurie imensă vestea că festivalul va avea loc din nou. Mai ales ţinând cont de contextul descurajant în care se întâmplă, numărul 13 – da, atâţia ani au trecut de la prima ediţie a singurului festival de Jazz organizat într-un club românesc – pare a fi cu noroc în toamna asta pentru publicul Green Hours JAZZ Fest, fie şi dacă judecăm numai din perspectiva line-up-ului internaţional care prin eclectism şi valoare artistică anunţă o experienţă festivalieră cu adevărat memorabilă.
Green Hours JAZZ Fest #13 debutează în seara de 2 septembrie cu un combo de cântări susţinute de Paolo Profeti/Sorin Romanescu şi Tania Giannouli Trio. Dacă în ce priveşte duo-ul italo-roman şi ale lor Connections nu este nevoie de multe detalii, ambii muzicieni fiind binecunoscuţi şi apreciaţi în mediul jazzistic bucureştean atât pentru calitatea dialogului purtat prin intermediul saxofonului şi al chitarei cât şi pentru proiectele lor personale, prezenţa pianistei şi compozitoarei Tannia Giannouli, o remarcabilă şi neetichetabilă artistă interdisciplinară, reprezintă un eveniment cu totul special şi nu doar pentru că va cânta în premieră în România ci şi prin conceptul ei muzical de inspiraţie bizantină, In Fading Light, formulat interpretativ în combinaţia inedită pian-oud-trompetă, cu ajutorul a doi instrumentişti de clasă, Andreas Polyzogopoulos, actualmente cel mai valoros trompetist grec, format sub îndrumarea unor legende precum Paolo Fresu şi Markus Stockhausen, şi Kyriakos Tapakis, un virtuoz al oud-ului şi tzouras-ului.
Tannia Giannouli Trio, FOTO: Savvas Lazaridis
City Jungle este titlul noului album dar şi al concertului solo din Green Hours JAZZ Fest #13 al lui Mischa Blanos, caleidoscopicul pianist român rezident în Berlin, performer şi compozitor atras în egală măsură de sonorităţile clasice şi cele electronice. Blanos, pentru care “piano is percussion”, reuşeşte să surprindă de fiecare dată prin modul în care creează peisaje sonore complexe doar prin adăugarea inspirată de live sampling-uri pe temelia interpretării sale de factură neoclasică. Două lumi, cea clasică şi cea electronică, într-o singură coloană sonoră.
Al doilea concert din 3 septembrie este susţinut de Sha, saxofonistul elveţian cunoscut îndeobşte pentru colaborarea cu Nik Bärtsch, care vine în festival cu primul lui album solo, Monbijou, alcătuit dintr-o serie de viniete compuse de-a lungul timpului şi aranjate sub forma unui monolog personal.
Sâmbătă debutează cu Scenes From Memory, recitalul efervescentului Raul Kusak la pian preparat, pentru ca, imediat după acesta, tonalitatea să devină una “creolă”, de inspiraţie caraibiană, datorită saxofonistului francez Samy Thiébault (nominalizat în 2020 la premiul Victoires du Jazz pentru Symphonic Tales), care propune spectatorilor noul său album, Awé, în formulă de trio, cu José Gola la bas şi Dafnis Prieto la tobe.
Seara de 4 septembrie va fi închisă de tânărul cvartet vienez Purple is the Color (Simon Raab – pian, Štěpán Flagar – sax, Martin Kocián – bas, Michal Wierzgoń – baterie), care a lansat recent al doilea LP, Epic. Faptul că a câştigat Central European Jazz Competition 2018 şi că a fost selectat ca New Austrian Sound of Music 2020-2021 sunt motive în plus pentru a ne trezi interesul.
Ultima zi a Green Hours JAZZ Fest #13 programează două solo-uri eveniment de la care avem mari aşteptări, cel de pian al tinerei berlineze Julia Kadel şi cel de percuţie şi instrumente electronice al lui Michele Rabbia. Dacă în cazul avangardistului italian curiozitatea este legată în special de modul în care îşi va transpune la Green Hours lucrarea sa experimentală “multi-art” Dokumenta Sonum, Julia Kadel va trebui să ne “argumenteze” muzical accelerarea formidabilă a ascensiunii ei recente, evidentă odată cu succesul Kaskaden, înregistrat cu trioul în studioul analog MPS din Munţii Pădurea Neagră, seria de concerte solo în filarmonici, şi apoi includerea ei în ‘Top 10 Key Players’ din 2019 al revistei Jazzthing, urmată de Premiul ‘Jazz Pott 2020’ pentru inovativitate în muzică.
Închei invitaţia la Green Hours JAZZ Fest cu convingerea Juliei: “It is too short-sighted to assume that jazz is too complicated or complex for the everyday music listener. People can definitely listen with new ears and feel at home in every form of sound.” At home… acasă, aşa ne vom simţi la Green Hours la început de septembrie.
