Interviu cu Tudor Chirilă despre importanța poveștilor și a gândirii critice, în era culturii pe „fast-forward”

Interviu cu Tudor Chirilă despre importanța poveștilor și a gândirii critice, în era culturii pe „fast-forward”

Am vorbit cu Tudor Chirilă, solistul VAMA, despre rolul artistului ca formator de opinie în 2026, despre revenirea albumului cu poveste și, desigur, despre concertul aniversar de 20 de ani de activitate a formației, de la Arenele Romane.

Anul acesta, trupa VAMA aniversează 20 de ani de activitate, o poveste pe care o vom sărbători pe 25 iulie, la Arenele Romane. În plus, pentru Tudor Chirilă, 2026 marchează trei decenii de carieră muzicală. Am avut ocazia să explorez o parte din înțelepciunea adunată de Tudor în toți acești ani, de la puterea muzicii de a deschide minți, la efortul intelectual de a scrie povești și importanța lor, până la „tribul” de care ai nevoie pentru a ajunge un artist împlinit.

Tudor Chirilă, despre rolul artistului și gândirea critică în 2026

VAMA împlinește anul acesta 20 de ani, iar tu, Tudor, 30 de ani de scenă muzicală. Ca muzician și figură publică, ai vorbit întotdeauna cu integritate și ai avut mereu curajul să spui lucrurilor pe nume – să fii ferm în ceea ce privește etica și principiile tale. Vremurile s-au schimbat și ne regăsim în era „părerologiei” și a fake news-urilor. Cât de important este rolul artistului de formator de opinie în 2026? Mai poate muzica să deschidă minți și să încurajeze gândirea critică?

Eu cred că niciun formator de opinie sau niciun grup de formatori de opinie, fie ei artiști sau de alte profesii, nu pot compensa lipsa de educație.

Problema nu e că toată lumea își dă cu părerea, până la urmă asta e democrația și e de dorit să fie așa, ca lumea să aibă păreri. Problema este că foarte mulți oameni înghit foarte multe știri false fără să le mestece, nu le filtrează, nu se gândesc dacă lucrurile alea sunt adevărate, fie că vorbim dacă pământul este plat sau mai știu eu ce teorie a conspirației.

Oamenii aleg foarte mult emoțiile în locul rațiunii. Asta face și social media, zgândăre algoritmic emoțiile, iar în ziua de astăzi, mai ales oamenii cu o educație precară, incompletă, nu reușesc să treacă de nivelul ăsta emoțional al consumării de știri și de informații. În sensul în care o informație falsă, care apelează la niște factori emoționali, reușește în rândul celor care nu au exercițiu de gândire critică (format din școală) să se impună ca un adevăr.

De altfel, oricine poate spune orice în ziua de astăzi fără acoperire și lucrul ăla are posibilitatea de a fi amplificat. Nu se amplifică doar știrile adevărate, verificate, se amplifică orice fel de știri de pe orice fel de platformă. Și asta nu poate fi combătut decât prin educație.

Adică eu deja cred că artistul formator de opinie atinge un segment mai mic de public decât poate atinge un sistem de educație care este pus pe niște baze corecte, conectate la nevoile de azi, profunde, cu orientare către individ și către creșterea nivelului de educație în rândul unei populații largi, în rândul unui popor. Deci da, poate că muzica poate să deschidă minți, dar nu atât cât ar putea să o facă educația.

Poveștile și albumele conceptuale în era culturii pe „fast-forward”

Este în natura omului să spună și să asculte povești și, cu toate acestea, consumăm cultură pe „fast-forward”. Mai este sau nu mai este esențial pentru oameni să asculte povești cap-coadă? Este pe moarte albumul conceptual cu sens și fir narativ?

Eu cred că poveștile nu vor muri niciodată, indiferent de lungime. Dar cred că este o lipsă de antrenament, de răbdare care vine din scrolling și cred că mintea noastră trece printr-o perioadă de adaptare la un alt tip de conținut. Ceea ce s-ar putea ca pe copiii noștri să-i facă mai vulnerabili la a putea să urmărească o poveste cap-coadă, dar nu cred că o să-i facă incapabili de a urmări o poveste.

E adevărat, există foarte mult conținut peste tot și există foarte mult conținut de tip prank, farse sau meme-uri, “brainrots” sau filmulețe de două minute cu glumițe ușurele care dau satisfacție imediată și nu solicită efort intelectual sau emoțional. Și nu-ți dai seama că ai „scrollat” peste 20 de clipuri și au trecut 40 de minute de când puteai să urmărești ceva relevant.

Acum, trebuie să ne mai și prostim, nu totul trebuie să fie relevant, importantă este însă balanța. Și cred că asta, iarăși, se poate educa în familie. Și, iarăși, se poate educa în școală interesul pentru povești mai lungi, interesul pentru conținut mai lung, conținut de calitate, filme, filme de artă, filme documentare sau tot ce înseamnă un concert mai lung, un album.

Legat de album, cred că, într-adevăr, obiceiul de consum s-a schimbat foarte mult, dar cred că albumul va avea puterea să revină. Oamenii vor vrea să asculte din nou povești, albume și văd că artiștii revin la albume. Și noi ne gândim să revenim la albume deși în ultimii ani am făcut socoteala că din numărul de single-uri scoase am acoperit, practic, două albume.

Sigur că e un fel de leneveală și e mai simplu să scoți single-uri, că nu te obligă nimic, nici o temă, nici un concept unitar, stil. Dar cred că e o pierdere că lumea nu mai ascultă albume.

Tudor Chirilă, despre albumul de care este cel mai mândru

VAMA ne-a trecut, în toți acești ani, prin iubiri, tragedii, cauze sociale și nopți fericite pe malul mării. Privind în retrospectivă la toate trăirile tale puse pe portativ de până acum, de care dintre ele ești cel mai mândru și ce ai învățat despre tine, prin intermediul acestui exercițiu constant de introspecție?

Eu cred că rămân cel mai mândru de ceva ce are legătură cu întrebarea anterioară: puterea de a spune o poveste. Sunt cel mai mândru de albumul „Am să mă întorc bărbat”, pe care l-am făcut cu colegii din Vama Veche. Pentru că acolo am reușit să spunem o poveste cap-coadă de 17 cântece. Și ăsta este un lucru foarte important pentru mine, capacitatea de a duce o poveste de la un capăt la celălalt.

Cred că e un dar și mă bucur că am avut parte de darul ăsta, cel puțin pentru un album. E un dar care se exersează și cred că dacă tot vrei să spui povești trebuie să citești, să scrii, să citești, să scrii, să citești, să scrii. Dar, ca să răspund, „Am să mă întorc bărbat” de Vama Veche.

Concert aniversar VAMA la Arenele Romane

Concertul anual de la Arene a devenit tradiție, iar anul acesta, pe 25 iulie, sărbătorim un moment cu totul special, la un concert deosebit. Ai vreun mesaj pentru familia extinsă VAMA, care va fi negreșit acolo să vă susțină?

Mesajul e că, atâta vreme cât există fie și un singur om în fața scenei care ascultă muzica ta, ești important pentru cineva, contezi.

Și mă bucur că am simțit în toți acești ani susținerea unui grup ultras de fani, fie că ei veneau tot timpul la concerte, fie că le citeai în ochi sau când te întâlneai cu cineva pe stradă și spunea, „Băi, ascult muzica ta de atâta timp” sau „Am dat muzica ta și copiilor mei, acum copiii mei ascultă muzica ta”, fie că e vorba de Vama Veche sau de Vama, care are și ea titlurile care o fac originală, „Undeva în vamă” sau „Copilul care aleargă către mare”, „Perfect fără tine”, „Post iubire”, „Fata în boxeri și în tricoul alb”, „Victoria ta”…

Putem să extragem și din repertoriul Vama vreo 5, 6 hituri care au mers foarte bine la fanii noștri ultrași. Când vezi toate lucrurile astea e absolut extraordinar și te împinge să duci mai departe chestia asta. Pentru că fără public n-ai putea să o faci nici financiar. Și nici emoțional. E un lucru foarte important. De fapt îți dai seama că trebuie să ai o familie, un trib ca să faci muzică și familia aia să fie extinsă.

Un eveniment produs de KIMARO Entertainment, amplificat de Kiss FM.

Biletele sunt disponibile pe get-in.ro!

Interviu de Irina-Maria Marinescu