Ovidiu Dragoman, o figură cunoscută și admirată în spațiul cultural sibian, revine curând pe scena Teatrului de Balet, în postura de dansator, după o pauză de 30 de ani.
Cum a trecut anul pandemiei peste Teatrul de Balet Sibiu? Care au fost greutățile și oportunitățile pe care le-ați avut în toată această perioadă?
Funcționăm, de mai bine de un an deja, cu mai puțin de jumătate din necesarul de dansatori, de care am avea nevoie la Teatrul de Balet Sibiu. Dincolo de toate constrângerile venite din pandemie, dansăm cu bucurie și depunem toate eforturile ca fiecare eveniment al nostru să aducă publicului energia de care are nevoie în aceste vremuri încă tulburi. Am învățat cu toții în tot acest timp al pandemiei, să apreciem mai mult ceea ce iubim cu adevărat, să ne bucurăm de prezența celor dragi și să prețuim la modul autentic tot ceea ce contează cu adevărat pentru noi. Cred că aceasta este una dintre lecțiile importante din această perioadă. Suntem cu toții efemeri, iar pandemia amplifică fiecare gând, de aceea e important pentru noi ca fiecare întâlnire cu publicul să fie una care să încarce cu energie și stare de bine pe fiecare spectator din sală. Suntem, așa cum spuneam, doar cu jumătate din numărul de dansatori de care avem nevoie, dar privim cu speranță și optimism spre viitor și credem că vom reveni curând la normal. În tot acest timp, am încercat să fim constant alături de public, fie online, unde am difuzat înregistrări ale spectacolelor din repertoriu, atunci când nu a fost posibil să dansăm pe scenă, fie afară, pe străzile și în piețele Sibiului, cu prilejul diferitelor evenimente la care am fost invitați, fie în sala de spectacol.
Reveniți pe scenă după o pauză de 30 de ani. Cu ce gânduri așteptați întâlnirea cu publicul?
Am primit cu emoție propunerea colegilor mei, într-una din ședințele noastre săptămânale, de a interpreta rolul tatălui, în spectacolul „Sînt o babă comunistă!”, după romanul omonim scris de Dan Lungu. Repet deja de trei săptămâni alături de prim-solista Adela Floricioiu, pentru acest spectacol creat de Aleisha Gardner, pe muzica lui Cári Tibor și nu vă ascund faptul că retrăiesc în aceste zile, în repetiții, toate emoțiile pe care le-am avut de-a lungul carierei de dansator. E bucurie și fericire, într-un fel pe care nu îl pot întru totul explica, să pot fi alături, pe scenă, de foarte tinerii și talentații noștri dansatori, de la care ne încărcăm cu toții cu foarte multă energie. Anul pandemiei ne-a învățat să ne bucurăm la modul autentic de tot ceea ce iubim cu adevărat, de aceea decizia de a dansa din nou, pentru prima dată după treizeci de ani, a fost una care a venit firesc. Aștept cu emoție întâlnirea cu publicul din Sibiu, iar emoția e cu atât mai mare, pentru că dansez pentru prima dată pe scena Teatrului de Balet Sibiu.
Ați profitat de pandemie pentru a lucra la apropierea dintre dansatori și conducere?
La Teatrul de Balet Sibiu, suntem o familie. Acesta este mesajul meu pentru dansatorii Teatrului de Balet Sibiu, la fiecare început și la fiecare final de stagiune. Am încercat, în toți acești treisprezece ani de când funcționăm, să construim o atmosferă plăcută. Petrecem împreună, la birou, în repetiții, în studio, pe scenă, în turnee, mai mult timp poate, decât cu propriile noastre familii, de aceea e important ca mediul nostru de lucru să fie unul plăcut. E important să ne facă plăcere să ne vedem unii cu alții, să avem un mediu în care să nu lăsăm loc decât energiilor bune. Pot spune fără nicio ezitare că am avut întotdeauna o relație bună cu dansatorii și colegii din echipă. Mesajele și telefoanele pe care le primesc de la mulți dintre dansatorii noștri, care au activat de-a lungul timpului pe scena TBS, îmi confirmă că nu am dat greș în a construi la Sibiu un mediu artistic plăcut în care fiecare să-și poată manifesta liber personalitatea și potențialul creator.
Ce spectacole aveți programate în următoarea perioadă?
Încheiem stagiunea pe 22 și 23 iulie cu spectacolul de dans-teatru „Sînt o babă comunistă!”, singurul spectacol coregrafic din România inspirat de romanul omonim al lui Dan Lungu. Revenim pe scenă în septembrie cu un program bogat și variat, care va aduce publicului atât spectacole de dans contemporan, dar și spectacole de balet clasic și neoclasic. Un moment important, în luna noiembrie, va fi premiera spectacolului „Dama cu camelii”, coregrafia Mehmet Balkan. Nu va lipsi din programul primei părți a stagiunii, spectacolul „Spărgătorul de nuci” cu patru reprezentații programate în luna decembrie. Chiar dacă suntem cu mai puțin de jumătate dintre dansatorii de care avem nevoie, nu ne descurajăm și încercăm să facem totul pentru ca spectacolele noastre să fie memorabile pentru public.
Care sunt cei mai vechi dansatori ai teatrului? Dar cei mai noi?
La Sibiu, după cum știți, avem o componență internațională a corpului de balet încă de la înființarea de acum treisprezece ani a teatrului, model preluat ulterior de majoritatea instituțiilor de profil din țară. Pentru unii dintre dansatorii noștri, care sunt aici de câteva sezoane deja, Sibiul a devenit o a doua casă, fiecare dintre ei, prin prezența lor pe scena Teatrului de Balet Sibiu, sunt ambasadori ai Sibiului în lume. Mă gândesc aici la Natalie Barbis (Australia), Marco Palamone (Italia), Ayaka Nagai și Kenichi Murata – ambii din Japonia, Gabriella Delgado (Republica Dominicană) și Răzvan Iacob (România) – care au și trăit aici la Sibiu, unul dintre cele mai frumoase evenimente din viața unor tineri: căsătoria. Avem însă, ca în fiecare an, și mulți dansatori nou veniți la Sibiu și foarte talentați din Cuba, Republica Dominicană, Peru, Portugalia, Franța, etc. Îi vedeți pe toți pe 22 și 23 iulie, în spectacolul „Sînt o babă comunistă!”.
Autor CRISTINA BĂLĂU
