Mă prezint în fața dumneavoastră cu o întrebare amăgitoare (pentru mine, nu pentru umanitate, nu vă faceți griji): cât contează versurile unei piese? Părerile sunt împărțite pentru că există foarte multe considerente de luat în calcul. Așadar, avem lupta dintre melancolic și extaz. Oamenii simt nevoia de profunzime când nu sunt în apele lor, de fraze complexe, metafore ș.a.m.d. Pe de cealaltă parte, pe ringul de dans nu e loc de interpretări, de lucruri ce nu sunt înțelese din prima.
Artistul e de vină. Muzica lipsită de versuri are de asemenea o intenție și o direcție. Acel ceva ce vrea să fie exprimat se bazează nu doar pe amalgamul de note, ci și pe interpretarea artistului, nuanțarea, tipul de voce, starea de spirit pe care o are într-un anumit moment. Mai mult decât atât, se pune la încercare și urechea ascultătorului și atenția acestuia, cât de mult se identifică și cât vrea să ia dintr-o piesă.
Sí, hola, amor, gracias și adiós. În principiu, acestea sunt cuvintele pe care, aș îndrăzni să spun, le stăpânesc în limba spaniolă. Pentru argumentul din paragraful anterior, m-am gândit că ce s-ar potrivi mai bine în susținerea lui decât neștiința mea și puțin mai mult sânge latin, fiind valabil universal că acest tip de cultură pune mult sentiment în ceea ce cântă. Mărturisirile fiind făcute, vreau să vă prezint câteva piese. Le ador? Da! Înțeleg în totalitate ce spun? Nici pe departe, dar asta nu a reprezentat un impediment pentru a le adăuga în playlist-ul personal. Așadar, am regăsit la acești artiști, încă de la prima audiție, plăcerea de a cânta și mai mult decât atât, am rezonat cu ei și nu doar datorită asocierii pe care o face creierul meu cu anumite tonalități ca fiind vesele sau triste. Cei ce urmează au fost darnici în oferirea de feeling și eu am acceptat acest dar fără clasicul ,,dar nu trebuia”. Țin să precizez că acest articol a fost scris pe fundalul muzical aferent, pentru a descrie cât mai minuțios vibrația melodiilor.
Lin Cortés cântă despre “Novia moderna” ( în traducere prietenă modernă, corectați-mă dacă nu a fost precis Google Translate). Un ritm flamenco bătut energic din palme dă tonul unei chitări ce devine fundal pentru o voce răgușită și cu testosteron, care se pierde la rândul ei la refren printre vocile metalice și înalte ale unui grup feminin, ce își interpretează partea cu inflexiuni specifice. Spre sfârșit, combinația devine puțin mai funky, însă se reîntoarce la amestecul omogen, în care fiecare ingredient are propriul loc. Pe tot parcursul audiției piesei se simte clar și răspicat că muzica domnește într-un decor de sărbătoare și că este tratată cu pasiune. Așa este de fapt tot EP-ul “Gitanerías”. Lansat în 2020, acesta conține și bucăți muzicale mai sensibile, însă fuziunea dintre flamenco și alte stiluri dăinuie.
Binecuvântatul canal de YouTube “COLORS” cu al său “A COLORS SHOW”, ce prezintă artiști underground, mi-a pus la dispoziție piesa “Barrio” a lui YEИDRY. Fuziunea dintre latin și electronic o lasă pe artistă să își exprime îngrijorarea resimțită de trecerea prin cartierul unei persoane cu care nu mai vrea să aibă de-a face, lejer, nuanțat și uneori aproape șoptit. Veți simți nevoia să fredonați, dar nu vă faceți griji, dacă nu vă descurcați cu spaniola, ritmul este menținut pe fundal de o bătaie din palme pe care o aveți cu siguranță la îndemână. Așteptăm un întreg album de la YEИDRY, sperăm cât mai curând, dar până atunci vă invit să ascultați și piesa “Nena”.
Apropo de muzica lipsită de cuvinte de care vorbeam mai sus, un expert nemuritor rămâne Francisco Tárrega. Compozitor și virtuoz în ceea ce privește chitara clasică, originar din Spania, acesta a marcat perioada Romantică prin piesele sale. Dacă nu v-am stârnit interesul, vă spun că o parte a compoziției sale, „Gran Vals” reprezintă nemuritorul sunet de apel Nokia. Dar ceea ce este important de fapt, este că notele așa cum le-a dichisit el, sunt de o sensibilitate reală. Pisele cu nume de fete ca ”Adelita”, ”Maria” sau ”Marieta” aduc în fața noastră misterul, cochetăria și agitația inimii, momentele de fragilitate fiind redate perfect prin trecerea de la înalt la grav, prin nuanțarea notelor sau prin frânarea unor fragmente. Pentru a mă asigura că mesajul compozițiilor ajunge și la voi, vă îndemn să ascultați interpretările lui Andrés Segovia.
În cele din urmă, m-am convins și sper că v-am convis că versurile nu contează. Importantă e receptivitatea ascultătorului și dăruirea artistului. Enjoy!
Text de ALINA BĂLAN
