Albumele-omagiu rezistă sau nu în funcție de abilitatea interpretului de a redefini originalul prin spectrul inovativ al personalității sale artistice. Intenția oricum rămâne, iar momentul depinde doar de posibilitatea de a aduna resursele. Orgoliul unui artist se modelează în scopul evocării unui alt artist. Un mod personal de a recunoaște valoarea și influențele.
Stilul Joni Mitchell reprezintă un univers care oferă o multitudine de simboluri, stări și mesaje, precum și o infinitate de posibilități de interpretare. Complexitatea copleșitoare a muzicii și a textelor ei a provocat artiști reprezentînd diverse genuri muzicale să-i preia capodoperele. Reproducerea fidelă în stil cover-version a unui asemenea repertoriu ar fi un efort inutil. În schimb descifrarea și expunerea prin propria prismă a pieselor scrise de Joni Mitchell reprezintă o provocare pentru orice artist valoros.
Joni Mitchell
Un album tribut Joni Mitchell reunește artiști pop, rock, indie, country, folk și jazz, toți reprezentanți de seamă ai fiecărui gen în parte și atrași irezistibil de poetica și esența unui artist imens și unic.
Un exercițiu intelectual și emoțional pentru artiști de ambele sexe, acest proiect acceptă peisaje sonore care poate în alt context s-ar fi dovedit necompatibile. Sufjan Stevens își aplică propriile teorii pe “Free Man In Paris”, Caetano Veloso aduce boarea tropicală în “Dreamland”, iar feminitatea sofisticată reiese din versiunile surprinzătoare ale unor piese precum “The Bojo Dance”, “For The Roses” sau “Blue”, interpretate de Bjork, Cassandra Wilson sau Sarah Mc Lachlan. Un proiect greu de definit, aparent neunitar, început în anii ’90 și finalizat în 2007, în care recunoști stilul fiecărui artist și în același timp simți atingerea stranie și rafinată a muzicii lui Joni Mitchell.
Sufjan Stevens, Caetano Veloso, Bjork
E adevărat că opera ei ar merita mult mai multe și mai bine realizate omagii de acest gen, dar prezența acestor nume care-și imprimă propria amprentă într-un context eclectic, experimental și solicitant reprezintă o dovadă de creativitate, respect și inteligență, absolut necesare în lumea muzicală, mai ales în zilele noastre greu împovărate de mediocritate.
