Până pe 10 iulie, pe eventim.ro, poate fi vizionat originalul spectacol POOL (no water), experiment iniţiat la Cluj de către Radu Nica încă din 2018 dar îngheţat o vreme din raţiuni de priorităţi „centenare” şi materializat recent cu concursul actorilor de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj (Buzási András, Kali Andrea, Marosán Csaba, Ötvös Kinga, Varga Csilla) de către trioul creativ alcătuit din regizorul RADU NICA, artistul vizual ANDU DUMITRESCU şi compozitorul/sound designer-ul VLAICU GOLCEA.
Avem de-a face cu un eveniment artistic cu totul special, un must-see care sfidează simplele etichetări, căci nu este o montare de teatru, un film sau un performance/instalaţie la care să ne putem raporta prin referinţe relevante. POOL (no water) trebuie privit şi ascultat ca un caleidoscop Pop Art cu efecte viscerale asupra spectatorului, în care multitudinea de forme de expresie vizuale şi sonore sunt combinate în diversitatea lor într-un mod (aproape miraculos de) fluent, amplificând efectul ‚caleidoscopic’ oferit de variile perspective din care performerii abordează parcursul narativ.
Povestea lui POOL (no water), studiul dramaturgic al mediocrităţii din mediul artei contemporane în care până și dreptul asupra imaginii propriului corp este negociabil, scris de britanicul Mark Ravenhill (unul dintre autorii esenţiali din spaţiul teatrului „in-yer-face”), este una simplă. În urma unui accident în piscină, o artistă bine cotată stă în comă, înconjurată de prietenii care încep treptat să-i fotografieze corpul deformat. Documentarea suferinței le poate aduce şi acestor artişti anonimi, în sfârșit, succesul râvnit. Dar “obiectul artistic” se trezeşte la viaţă și reclamă dreptul asupra fotografiilor.
Ravenhill ne vorbeşte cu umor negru despre raportul Individ-Grup şi despre modificările identitare generate contextual, sub presiunea evoluţiei impredictibile a realităţii consumeriste. În ce mod particular i-a ‚vorbit’ însă lui Vlaicu Golcea? ”Pentru mine, POOL înseamnă POV. Point of View… Chestionarea granițelor fluide dintre artă, modă, criterii axiologice, derizoriu, kitsch, fake news, boți, transgresie și nu în ultimul rând transcendență și reverberație reală în publicul amator de artă, toate exprimate în contextul unei estetici neo-teatrale care nu mai are cum să nu țină cont de noile și ‚vechile’ medii de expresie specifice pop-art-ului poate să fie o platformă de incubație a unor noi păreri despre nevoia reală de Artă și despre oportunitatea și solvența rolului ei social.”
Artă vizuală: ANDU DUMITRESCU
- Text de Ioan Big.
