„Bă băieți, cum să vă spun? Eu mi-am trimis demisia la HR”, apoi urmează zeci de mii de întrebări, plus afirmațiile de tipul „lasă, știm noi că te răzgândești”. Apoi trece o săptămână, trec două și colegii își dau seama că nu ai glumit, iar demisia nu e doar o carte pe care o joci, ci un fapt. „Și ce-o să faci, fra, după?”. Intră pe fir și șefii: „Eh, lasă, știm noi că nu o să pleci”. Și le explici că decizia e luată, că entuziasmul unei creșteri salariale dispare după mai puțin de trei săptămâni (o spun ultimele studii), că vrei o pauză care nu e tot una cu un concediu prelungit (pentru că după concediu te întorci la muncile cotidiene), că te-ai săturat de prea multele provocări (erodante și lipsite de satisfacții, stupide și cronofage) și de faptul că, lucrând în vânzări, timpul liber pe care ți-l poți lua nu coincide cu timpul liber de care ai nevoie.
„Și ce-o să faci, fra, după?”. Știți, am vrut să alerg în Cappadocia, dar coincidea cu perioada inventarului. „Și ce-o să faci, fra, după?”. Știți, am vrut să fac creasta Făgărașului, dar perioada propice coincidea cu sezonul turistic, apoi cu târgul de carte din toamnă. „Și ce-o să faci, fra, după?”. Știți, am vrut să merg în iunie la Zilele Eminescu, la Botoșani, dar atunci e Festivalul Internațional de Teatru și târgul de carte din vară. Știți, aș vrea să stau două zile în plus, cu familia, de sărbători. Aș vrea să mă văd cu prietenii la cafea și în altă parte, nu doar la locul de muncă, aș vrea ca prietenii să mă sune întâi, să vadă unde sunt, nu să vină direct la librărie, știind că mă găsesc în 99% dintre cazuri acolo.
Când lucrezi în vânzări, pentru că o librărie trebuie să vândă, altfel se închide (și cunoaștem suficiente librării închise în oraș în ultimii ani), timpul tău liber nu coincide cu perioadele clasice de timp liber. E Crăciunul? Orașul duduie de turiști? Minivacanță de 1 Mai sau orice altă sărbătoare legală? Bineînțeles că orașul va fi asaltat de turiști. Hmm, e FITS? Ghinion, vei fi gazda a numeroase evenimente și, cu puțin noroc, vei prinde ceva spectacole nocturne, asta dacă nu ești la fel de obosit ca actorii care le susțin.
„Și ce-o să faci, fra, după?”. Păi, ultima dată când mi-am dat demisia, nu am părăsit doar un loc de muncă, ci și orașul, am dat Iașul pe Sibiu. Nu, dragii mei, de data asta nu părăsesc orașul (decât în scop recreativ). Voi fi tot aici, dar voi încerca să pun mai mult accent și pe pasiuni, nu doar pe locul de muncă.
