La 24 de ani, Maria lucrează în publicitate în Capitală. Ardeleancă până în măduva oaselor, fascinată de tot ceea ce e frumos și îndrăgostită de București, Maria Popovici s-a și mutat acolo în 1 iulie 2018. De atunci, consemnează în mod constant experiențele din Capitală, pe pagina ei de Facebook și uneori pe Instagram. Să fii ardeleancă-n București nu e ușor, spune ea adesea, dar e tare frumos.
Cum a fost prima întâlnire a unei ardelence cu Bucureștiul? Am avut mai multe întâlniri cu Bucureștiul înainte să mă mut. Fugitive, dar care au contat. M-am îndrăgostit de arhitectură, de cafenelele drăguțe, de oamenii care nu au stare și am simțit că am și eu un loc sub soarele ce bate peste capitală. M-am mutat din 1 iulie 2018. Nu am cum să uit data, era să pierd trenul după doar o oră de somn.
În prima săptămână am simțit că sunt pe alt fus orar. Nu realizasem că m-am mutat, că nu sunt doar în excursie și că trebuie să o iau de la capăt. M-am simțit copleșită de agitație, gălăgie și telefoanele continue: „Cum e acolo? E cald? Când vii acasă?”
Care e cel mai greu lucru de învățat pentru un ardelean care se mută în Capitală? Nimic nu e greu. În timp, te obișnuiești cu tot: trafic, graba celor din jur, faptul că uneori nu ai apă caldă, expresii pe care nu le-ai mai auzit și rapiditatea cu care vorbesc unii oameni. Aici lucrurile se întâmplă pur și simplu. E copleșitor, dar simți că trăiești.
Ce lucrezi acolo? Se pot face bani în România din meseria ta? Știi cum unii oameni stau la lucru pe Facebook / Instagram de plictiseală? Ei bine, eu sunt plătită pentru asta. Mă rog, cam așa a înțeles mama jobul meu de Social Media Manager. Advertising-ul este un domeniu creativ care îți oferă multe oportunități. Publicitatea nu o să dispară mâine, așadar ai constant de lucru și poți trăi din asta.
Când și de ce ai decis să-ți postezi micile povestioare pe rețelele de socializare? Eram abia mutată în București, probabil la a treia călătorie cu metroul. Era dimineață, toată lumea alerga. Oamenii mă împingeau, eu îmi ceream scuze. Mă simțeam înghesuită, iar îmi ceream scuze… așa că am postat despre acest fenomen în care se observă că nu sunt obișnuită cu viața de capitală. Am vrut să scot în evidență cât de diferiți suntem ca oameni, în funcție de regiunile din care venim și cât de mare e impactul primelor întâlniri cu Bucureștiul. Am fost plăcut surprinsă când am văzut doar reacții pozitive, așa că am continuat să scriu tot felul de „pățanii” pe profilul personal, notate cu #ArdeleancăÎnBucurești.
Când ți-e dor de casă, unde te duci cu gândul? La plimbările târzii în centrul orașului. La aleea din Parcul Cetății, unde am lăsat câteva emoții. La teatru, la atmosfera plăcută din The Refresh și la serile în Geea sau Oldies. Pe măsură ce a trecut timpul, „acasă” a căpătat altă semnificație. Dacă înainte era vorba de revedere și distracție, acum e vorba despre iubire și liniște
Care e cea mai mare diferență între Sibiu și București? Sibiul e ca un băiat liniștit. Simpatic, dar ușor monoton. Bucureștiul e tipul în care găsești un echilibru între liniște și agitație, care are acel ceva ce te face să zâmbești și nu încetează din a te surprinde. Sibiu mereu va rămâne „acasă”, cu un aer vintage, însă Bucureștiul e despre aici și acum.
Interviu de Cristina Bălău
