Varianta restaurată a filmului „Balanța”, mai exact lansarea acesteia pe marile ecrane de la noi, e evenimentul cinematografic cel mai însemnat al acestui început de an. Înțeleg că restaurarea acestui clasic românesc a fost posibilă prin Fondul de Cinema Lucian Pintilie al Fundației 9, care recuperează opera cinematografică a regizorului și, totodată, susține tânăra generație de regizori.
Dacă nu mă înșală memoria, însuși Lucian Pintilie a relatat simplu, în volumul „Bricabrac”, cum s-a născut ideea filmului, dar și colaborarea cineastului cu scriitorul Ion Băieșu.
„În ‘85, între două spectacole în Occident, mă găseam pentru câteva zile în București. Într-o seară, primesc un telefon de la Băieșu: „Bătrâne, mi-a apărut o carte. Vreau să ți-o dau”. Ad-o, eu plec mâine, o citesc în avion”.
Știu replici pe de rost din film, pentru că vechea „Balanță” mi-a marcat tinerețea, ieșirea din marasmul comunist, m-a reîmpăcat cu opera lui Ion Băeșu (în școala generală, eram literalmente dat afară de la oră pentru că-l citeam ținându-i cărțile sub bancă și râdeam fără să mă pot opri, dar, ei bine, după Revoluție, să zicem că nu mi-au plăcut aparițiile publice ale scriitorului), mi-a întărit convingerea că Lucian Pintilie e un înalt spirit universal.
Îmi vine în minte întrebarea lui Gelu către personajul interpretat de Maia Morgenstern, în secvența de la Hotel Lido, când vedem un borcan de Nescafe Special Filtre, în care se afla cenușa tatălui proaspăt incinerat. „Ce-ai acolo, Nelo?”. „Pe tata”. Sau tirada primarului din sat (Victor Rebengiuc): „Românu-i dat în mă-sa. se plânge toată ziua că n-are de niciunele, dar se descurcă el, se descurcă. Vorba lui tata, Dumnezeu să-l ierte: de bine, de rău, o ducem bine”. Și aș putea continua, enumerând replici rostite, unic și memorabil, de o pleiadă de actori excepționali ale căror cariere și vieți sunt înnobilate de participarea la unul dintre cele mai mari filme ale cinematografiei românești. Dar n-am s-o fac, deoarece vreau să vă las plăcerea intactă de a savura din nou sau chiar de a descoperi o operă de artă similară cu intrarea României în Europa așa cum era țara asta văzută de Pintilie, nefardată, imperfectă, fascinantă.
Mă urmărește de decenii bune detaliul că Lucian Pintilie a folosit ca titlu de lucru pentru acest film minunata sintagmă „Trist an și solda-i mică”. Uite că s-a găsit o soldă și pentru revitalizarea filmului. Pentru cinefilii înrăiți, e un cadou splendid.
Puteți vedea varianta restaurată în format digital 4K a „Balanței” vineri, 7 februarie, la ora 19.20, la Grand Cinema & More.
Material semnat de Horia Ghibuțiu
