Iată care sunt recomandările lui Horia Ghibuțiu
Vineri, 7 februarie, ora 19.00
Cursa de șoareci, la TNB
Există un farmec neperisabil al piesei „Cursa de șoareci”. Suspiciunea generalizată, răsturnările de situație, lovitura de teatru imposibil de ghicit, stereotipul aparent cu care sunt construite personajele, atmosfera din țara breakfastului și a șovăielii învăluie spectatorul român, oferindu-i o deconectare pe cinste. Sigur, fiecare dintre noi poate încerca să descifreze singur misterul, dar avertismentul meu sună așa: și dacă ești un bun cunoscător al scrierilor Agathei Christie, și dacă ți se pare că reușești să eviți pistele false pe care te poartă povestea, tot nu vei reuși să afli criminalul înaintea deznodământului: maestra genului polițist încurcă mereu ițele într-un mod savant. Mai bine savurezi montarea curată a lui Erwin Șimșensohn. Grație acestuia, ne lăsăm cu plăcere prinși într-o „Cursă de șoareci” regizată cu nerv și har. Principalul merit al realizatorului, cred, e să păstreze spectacolului o ținută clasică, la care contribuie scenografia Lilianei Cenean, muzica talentatului compozitor Vlaicu Goicea, Light Design-ul adecvat al lui Daniel Klinger și, desigur, prestația actorilor. Mișcarea scenică atent elaborată și costumele, pe care personal le găsesc mai potrivite decât în destule montări britanice, întregesc un spectacol reușit la TNB.
Sâmbătă, 8 februarie, ora 19.00
The Mono Jacks – lansare album Gloria, la Arenele Romane
credit photo: The Interwission
„Gloria” e un album curat, impecabil gândit și scris, pe care am avut privilegiul să-l ascult înainte de lansare – iar câteva piese, chiar live, acustic, în studioul emisiunii la care lucrez. Sunt convins că o să fie plin în cortul încălzit de la Arene, pentru că The Mono Jacks au publicul lor fidel, atașat de această trupă influentă și inconfundabilă. Ca un bonus, la Arenele Romane vor fi invitați în cadrul evenimentului și alte trupe care îmi plac mult, byron și Rockabella. Pe toate astea, dacă sunteți fani, probabil le știți deja. Ceea ce însă e posibil să nu fi aflat până acum e faptul că Doru Trăscău, charismaticul solist de le The Mono Jacks, e un fermecător narator. M-a dat pe spate cu următoarea confesiune: „Îmi place să povestesc, în general. Drept urmare, îmi place să cred că voi fi un bunic plin de povești. Uite, când eram copil, îmi petreceam toate verile la mătușă-mea în curte, cățărându-mă în copaci și trăgând cu praștia. Și-n curtea asta a copilăriei mele trăiau doi cocoși. Unul care călca toate găinile, și unul mai bleg, care nu prindea niciuna. Niciodată. Și eu, pentru că țineam cu ăștia mai slabi, m-am gândit să fac un pic de dreptate, și ca-n „Star Wars”, pe care tocmai îl văzusem, am luat un neon pe care l-am găsit ars în magazie și i-am pălit una cocoșului alfa de n-a mai mișcat. A venit unchi-miu după mine – care nu m-a bătut, deși la vremea era oarecum la ordinea zilei să-ți iei niște cafteală pentru orice prostie – și, spășit așa, țin minte că mi-a zis: „Mă taică. Acuma ciorbă de cocoș o să facem, și asta nu-i o problemă. Oftica mea cea mare e că l-ai omorât pe-ăla bun”.
Sâmbătă, 8 februarie, ora 19.00
„Bruce Dickinson: What Does This Button Do?”, la Sala Radio
Pe Bruce Dickinson l-am văzut ultima oară la București acum patru ani, în Piața Constituției. Zeu al metalului, aviator de renume, showman de televiziune, supraviețuitor al cancerului, liderul celor de la Maiden a cântat cum a promis că va face și dacă ar îngheța iadul, și-ar pierde vocea și n-ar mai fi în stare decât să alerge ca un apucat pe scenă, dând din mâini. A schimbat nenumărate ținute, a purtat o mască de maimuță, apoi și-a aninat un ștreang de gât, a smuls inima unui zombie, a fluturat drapelul Union Jack și a îmbrăcat tunica purtată de cei care au inspirat piesa „Trooper”, a strigat numărul fiarei (666) la bis. A salutat fanii din Grecia (unul dintre aceștia i-a și aruncat un drapel pe scenă), din Serbia, Bulgaria, Turcia, SUA și Franța, dar și toată suflarea metalistă a Bucureștiului. S-a amuzat pe seama decăderii imperiilor („Grecia are o istorie măreață, dar un prezent… așa și așa!”), dar și pe seama hidoșeniei Casei Poporului („cineva a avut ideea să facă această urâtă clădire din spatele vostru, dar apoi poporul român a decis să-l alunge”), a faptului că ar putea fi ultima lor reprezentație în Piața Constituției („am auzit că o să fie ultimul concert aici; nu-i nimic, găsim alt loc în București!”), a vârstei („văd în public oameni care nu sunt bătrâni. Eu sunt al naibii de bătrân! Dar să nu mai folosesc acest cuvânt, ca să nu-i discriminez pe cei mai bătrâni decât mine!”). Din aceste motive, dar și din alte câteva sute, vă recomand să mergeți la această lansare a volumului său autobiografic, pe parcursul căreia puteți pune și întrebări la care vă va răspunde acest gigant la rockului.