Inainte de a povesti aventura mea la Open Air Blues Festival de anul trecut, vreau sa mentionez ca nu am fost sub amenintari sau santaj ca sa fac asta! Si la fel de sigur este faptul ca povestea mea, adevarata zic eu, sa nu emotioneze pe nimeni, si inteleg asta, dar idea este urmatoarea:
Nu fugiti de momente posibil frumoase!
Gou craizi, pipal!
Sfarsituri de saptamana, ca cel petrecut de mine, raman asezate in sertarul cu amintiri frumoase, sertar ce este mai plin decat cel cu amintiri ne-frumoase. Bucuria de a fi in fenomenul blues, oamenii din el, atat cei de pe scena, din spate , cat si publicul participant sunt o ‘specie’ faina rau si , parol! , merita de a incerca macar un festival.
Am terminat zilele trecute de citit o carte primita cadou de la cineva drag si pe care am facut o cadou mai departe altcuiva la fel de drag, care mi-a confirmat faptul ca sufer de o ‘boala’ destul de rara pe meleaguri daco-trace, in Japonia numita : Ikigai – Arta de a fi mereu ocupat cu ceea ce iti place sa faci.
Atat de mult sunt atras de concept, incat ma aud strigand IKIGAI in gand de multe ori cand imi dau seama ca sunt in starea care trebuie. Ikigaiu’ meu acum este cam asa:
Asezat frumos pe un scaun de bar, intr-o cafenea draguta, cu fundal sonor asigurat de Domnul Marley, Bob Marley ce zice ca : “ am impuscat serifu’ da’ eram in legitima aparare, bro’ … bine ca n-am impuscat Ajutoru’ “ realizez ca scriind aceste randuri, eu, anul trecut la Brezoi, am impuscat toti iepurii posibili, si nu la propriu , ci la figurat. La propriu am mancat pastrav pe gratar ????
In fine … dragostea mea pentru blues ma duce prea departe in timp ,asa ca nu spun anul, ceva de genul dai scroll down destul de mult cand pe un site te intreaba varsta, cand l-am vazut in Iasi,pe viu intr-o sala de cinema dezafectata si transformata in pub, pe AG Weinberger, musician fain de blues, cu care am baut cateva beri intr-un septembrie acum cativa ani, si eu mirandu-ma de companie si de moment. Au urmat apoi ‘ascultari’ pe casete audio a greilor BB, Buddy cat si celor noi pe vremea aia, Robben, Taj si Keb , Jonny si multi altii. Dar nu conteaza foarte mult asta. Cand esti implicat direct, asa cum am fost eu pentru cativa ani, in organizarea unui festival de blues, unde satisfactiile sunt diferite, nu te poti bucura pe deplin de muzica, de artisti, sau de atmosfera.
Nu spun nimic de faptul ca nu poti bea multa bere, ca nu m-ati crede.
Asa ca mi-am spus ca cea mai buna idee este sa ma amestec prin public la celelalte festivaluri de blues, sa pot asculta si eu in liniste, cu o bere rece in fiecare mana.
Sighisoara, Suceava, Tulcea, Brasov.
Si de anul trecut, Open Air Blues Festival- Brezoi, Valcea.
Cu Mihai, acest tata nebun frumos al festivalului, ma stiam de pe FB, line-upu’ era fain, cortul l-am dat jos din pod, l-am verificat si spalat bine, am luat toate cele de trebuinta si dus am fost catre localitatea mica de pe Valea Oltului.
Si nu regret nici o secunda din cele aproximativ 259,203.
Cand pleci din Focsani, drumul e destul de lung, si va dura mai mult decat te astepti cand ramai blocat in trafic pe Valea Oltului, dar peisaj a frumos, si daca nu ai intalnire la ora fixa in Brezoi, nu e motiv sa te enervezi prea tare si sa-ti scada nivelul ‘zenic de chi’.
Asa cum am spus mai sus, aveam cortul cu mine, si daca nu esti printisor sau printisoara sofisticata, experienta la cort si spalatul in dusuri comune sunt clipe de neuitat! In prima zi nu am avut multa companie, dar de vineri,terenul de fotbal bine ingrijit al stadionului s-a animat si s-a umplut de corturi frumoase si de oameni mari si mici, ajungand pe undeva pe la 80 de ‘imobile’ din panza de tip pop-up.
Connaiseuri sau nu, iubitori sigur de blues si de discutii faine.
Locatia event-ului este in parcul central din localitate, generos ca si suprafata, cu o usoara panta gen amfiteatru, cu zona de mancare, de relaxare , alei curate, vegetatie bogata, incredibil de bine organizate.
Tot sit-ul este asezat de Mama Natura sau de Cel Drept, intre munti.
Mai frumos nu se poate.
Si cand adaugi blues si oameni faini langa, n’are cum sa nu te furnice macar putin.
Eu personal am multi prieteni ce vor veni anul asta, si pot spune ca este o mica familie si ii indragesc pe toti. Nu ne certam pentru ca ne vedem rar. Si cand ne vedem, ne povestim aventurile.
Anul trecut am gatit pastrav proaspat pe malul raului de dupa ploi. Nu suntem siguri ca l-am spalat bine, dar a fost cel mai bun pastrav nespalat bine pe care l-am mancat vreodata.
Anul asta la Brezoi vine toata lumea! Mai mult blues, mai multa distractie. Mai multe amintiri frumoase. Nu spun nimic despre artistii de pe scena pentru ca muzica lor va spune totul.
Eu am inceput sa-mi construiesc vacanta de vara in jurul festivalului de blues. Dragostea pentru blues si bucuria de a ‘pierde’ timpul cu prieteni sunt prea mari.
Am dat jos si cortul din pod.
Nu stiu cate secunde mai sunt pana incepe, si nici nu le numar.
Timpul trece repede.





