C**atul zilei
Citesc în presa subtîmpitorească… că „polițiștii locali au depistat un braşovean care îşi făcea nevoile în Livada Poştei”. Mă mutasem de la B la Bv şi l-am invitat pe frate-meu, care locuia în Cj, să vadă ce fain e la Braşov – şi-n oraş, şi la munte în acelaşi timp. Am ieşit la o plimbare şi el, fumător, la un moment dat s-a enervat şi a aruncat chiştocul într-o grămadă de gunoaie de pe marginea drumului. „Să-mi bag picioarele, cred că l-am cărat cel puţin trei kilometri”, a zis. Mi-am amintit imediat că cu totul altfel stăteau lucrurile în oraşul în care locuia el. Cam aşa şi cu toaletele publice & „infractorii”. În primul rînd Bv-ul e un WC public în aer liber (şi e!) nu din cauza acelui om care n-o mai fi rezistat, ci pentru că (1) nu există WC-uri publice (cu cîteva (două?) excepţii care confirmă regula), apoi (2) oraşul de sub Tîmpa e plin de aurolaci. Vin la muncă din cartierul Răcădău în Piaţa Sfatului şi vă asigur că-n fiecare zi mă întîlnesc cu oamenii ăştia, care nu au unde să muncească/locuiască, nu au unde să-şi facă nevoile, aşa că driblez cu îndemînare rahaţii lor, omniprezenţi, din Răcădău pînă-n Piaţa Sfatului, unde-i un focar de oameni ai străzii; a, pînă la uşa din spatele librăriei unde lucrez, unde-n fiecare zi e măcar un nou rahat proaspăt, vorba unei colege artiste – „căcatul zilei”. Şi da, şi Biserica Neagră e înconjurată de pişat şi rahat, pentru că Braşovul este „cel mai frumos oraş din România”.
Mihail Vakulovski
