România, în prag de centenar

Zile si Nopti De Zile si Nopti | Publicat: 20 noiembrie 2018 | Actualizat: 13 martie 2022


E un titlu care a ținut anul ăsta ocupată prima pagină a ziarelor și a burtierelor  emisiunilor de știri. Un eveniment resimțit puternic și în viața politică și care parcă a generat un haos instituțional, pe alocuri pare că totul e gândit fără viziune, fără patriotism, și fără respect față de cei care s-au jertfit pentru ca România Mare să existe. Anul acesta sărbătoarea de 1 Decembrie are o importanță mult mai mare.
 Paradoxal, în an de centenar, România e mai destrămată ca oricând, și nu teritorial cât intern. În 100 de ani ne-am câștigat teritoriul dar ne-am pierdut elitele. Ce s-a întâmplat cu România într-un secol e o întrebare pe care nu ne-o punem și preferăm să sărbătorim în mod triumfalist aniversarea. Pe de o parte e de înțeles, trecutul e ca o rană adâncă pe care preferăm să nu o deschidem, pe de altă parte noi nu știm istorie, iar istoria se repetă. Acum 100 de ani Munții Carpați nu mai erau o graniță, ci deveneau coloana vertebrală a noii națiuni iar martirii istoriei noastre au sperat că sacrificiul lor nu va fi în van. Au crezut într-o Românie consolidată și unificată din toate punctele de vedere. Și totuși, 100 de ani au trecut de la marile bătălii ale istoriei noastre. Unde suntem? Într-o societate pe punctul de a se prăbuși sub greutatea luptelor interne, de a-și pierde ancora ce o mai leagă de orice formă de moralitate. O democrație în derivă, pe punctul de a deveni irelevantă și fără însemnătate mai ales pentru cetățenii ei care fug care încotro. Ar trebui să ne punem un semn de întrebare că, în ciuda faptului că din punct de vedere al tehnologiei am evoluat semnificativ, din punct de vedere al valorilor morale suntem în declin. Societatea descrisă de Caragiale acum 100 de ani, este mai viabilă ca oricând. E un sindrom, pe care poporul la căpătat cu succes, și de care pare anesteziat complet. Personajele lui Caragiale sunt profund imorale și ambivalente, iar lumea în care ele gravitează este o lume în care minciuna repetată obsesiv a luat locul adevărului, manipularea a luat locul bunei credințe, iar anii de după revoluție au născut tot felul de personaje și situații absurde : politicieni corupți cu funcții de conducere importante, ideologii de calitate îndoielnică dar poleite cu lux și speranță, ghicitoare de ocazie, discursuri politice menite să ne amețească simțurile,etc. Personaje odioase care par să fi revalorizat și monopolizat România și care la adăpostul speranței și al neîncrederii în puterile noastre ca nație, ei n-au făcut altceva decât să-și vadă de drum.
 Ce presupune schimbarea ? Și ce ar trebui să aducă ea ? Schimbarea ar însemna pentru început să nu-i mai validăm, să avem  încredere că doar împreună și uniți vom izbândi, să învățăm să fim pentru generațiile următoare, așa cum și cei de la 1918 au fost pentru noi, să iubim simbolurile, istorice sau prezente, să le respectăm, să le urmăm, iar ele să ne ajute pe toți să evoluăm. Să ne setăm adevărate modele de urmat, să învățăm să recunoaștem adevăratele capacități intelectuale ale societății.
 100 de ani au condus către realizarea unui vis plătit cu sânge în Primul Război Mondial: România Mare. Și știu că sunt  români care își iubesc țara, care investesc în proiecte de viitor aici și nu peste hotare,tineri care își pun bazele unei cariere de succes aici, instituții care se luptă tăcut cu autoritățile, care înfruntă sistemul, care susțin din fonduri proprii construirea de școli,spitale și autostrăzi, care investesc în reconsolidarea unor obiecte de patrimoniu, în clădirii importante ajunse în paragină.
 Peste un an, aceste rânduri, ca și multe altele din articolele scrise pe acest subiect nu vor mai avea importanță, vor rămâne undeva în umbra trecutului, fiindcă nu va mai fi niciun prilej de sărbătoare. De acum, 1 decembrie va fi ca oricare altul, însă important este ca esența din tot ce se scrie acum să rămână undeva gravat în conștiință. Iar cea mai bună formă de a cinsti această aniversare este de a ne cunoaște istoria, de a o citi, de a o caută. Față de acum 100 de ani s-au schimbat multe, pe toate planurile. În 1918 prim-ministru era I.C.Brătianu, în 2018 este Viorica Dăncilă. Se vor mai schimba multe lucruri. Speranța e o trăsătură care se transmite din generație în generație. Cine știe, poate peste încă un secol, lucrurile se vor așeza și mai bine.  
 La mulți ani, România!   

Newletter zn png
Newsletter-ZN-2025-300x250

Galerie imagini

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Caută