Dar nici vinerea! Doamne fereşte să ţi se întîmple înainte de Crăciun sau, Doamne fereşte, înainte de Paște!
Socru-meu a decedat vineri, la muncă, pe cîmp, sub munţii Făgăraş. L-au dus și închis la morga de sub Tîmpa şi nu l-au mai lăsat acasă decît luni, cu toate intervenţiile posibile şi imposibile, pe toate nivelurile, de la cele profesionale, sociale şi politice la disperarea din ochii fiului, care trage un tomberon în faţa morgii cu două lacăte la uşă, să se uite pe ferestruica lăsată deschisă, să vadă dacă taică-său măcar e pus (sau nu) în congelator. Vă imaginaţi prin ce trăiri au trebuit să treacă soţia, copiii, nepoţii, fraţii… Oameni puşi în altă situaţie fără ieşire… care s-au mai convins o dată că, dacă nu vrea statul român, nici moartea nu e argument.
Unicul medic legist din Făgăraş era în concediu legal, iar medicul legist din Braşov nu lucrează în week-end, fiindcă în week-end nu e plătit. Iar medicul cu autopsia, dacă ar fi fost de găsit, nu şi-ar fi putut face treaba înaintea medicului legist, c-aşa sunt procedurile în ţara asta. Aşa sunt legile, oamenii, vremurile. Aşa-i viaţa. Aşa-i moartea.
