Despre restaurantul Suisse, situat în spatele magazinului Vodafone de pe strada Brăilei, am auzit numai de bine – mâncare bine preparată, porții generoase, mulți prieteni încântați de meniul zilnic.
Luni după-amiază, trecut de ora 16.00, plec de la serviciu, îmi era și foame. Dacă tot am auzit atâtea păreri de bine, am zis să încerc și eu meniul restaurantului Suisse, care e descris ca fiind unic în oraș prin mâncarea tradițională elvețiană, căreia i se adaugă o parte special dedicată sushi-ului, fără a uita de bucătăria europeană. Despre bucătăria elvețiană știam foarte puțin – faimosul tort cu morcovi, miturile despre celebra vacă Milka și ideea că se mănâncă multe produse lactate de bună calitate. Dar, ce bine că există „sfântul” Google – bucătăria elvețiană este cunoscută pentru numeroasele feluri de brânzeturi – mărci înregistrate consacrate, un sortiment variat de ciocolată de foarte bună calitate (elvețienii sunt campioni mondiali la consumul de ciocolată, cu peste 11 kg consumate într-un an), dar și pentru preparatele crud uscate din carne și cârnați, produsele de panificație și, de ce nu, vinurile?
Cu aceste informații la mine, mi-am ales din meniu un fel de mâncare tradițional elvețian – raclette suisse. Informații suplimentare despre acest preparat, din meniu aflate – se referă la brânză de bună calitate, topită într-un aparat special, care apoi se toarnă peste bucăţele de carne, cartofi copţi, legume fripte; se asociază cu ceva acritură, pentru un echilibru de gusturi. La această mâncare, ar fi mers perfect un vin demisec, dar al naibii tratament mă impiedică și mă face să aleg o limonadă.
Chelnerul foarte tânăr, aproape ca un spiriduș, a adus aparatul special pentru topirea brânzei și încălzirea restului preparatelor. Foarte rapid a sosit și platoul cu ceea ce urma să mănânc și într-adevăr, porția era bogată. Între timp, a venit limonada cu kiwi – foarte gustoasă, dulce-acrișoară, potrivit de rece. Şi brânza s-a topit, deci era momentul să îmi așez pe farfurie bucățelele de carne, legumele fripte, cartofii copți în coajă și cârnații. Să mai spun că brânza mirosea extraordinar de bine? Carnea fusese preparată la grătar, condimentată în prealabil, potrivit de sărată, dar și puțin iute, fragedă, iar cartofii copți în coajă erau atât de gustoși (mi-au amintit de gustul cartofilor copți din copilărie), ciupercile și dovleceii minunat fripți – peste acestea, am lăsat să curgă brânza topită – ce combinație plăcută – brânza, cu textura ei semilichidă, lega gustul cărnii de cel al cartofilor copți și de cel al ciupercilor sau al dovleceilor. Iar, dacă la toate acestea mai adăugăm și gustul castraveților murați în saramură, crocanți și acrișori, se obține un echilibru între gusturi și texturi – condimentat cu acrișor, fraged și crocant. Porția a fost consistentă, dar fiindu-mi foame, am reușit să mănânc aproape tot.
La desert, mi-am ales fondue de ciocolată, fructe și pandișpan de casă. Dintre sortimentele de ciocolată enunțate în meniu, „spiridușul” îmi recomandă ciocolata neagră. Platoul conţine bucățele de pară crocantă, felii de banană moale, boabe de struguri tăiate pe jumătate și kiwi acrișor, cuburi de pandișpan. Ciocolata neagră bolborosea ușor, în vasul pentru fondue, ca un mic vulcan, iar alegerea acesteia a fost excelentă, deoarece a contrabalansat dulceața pandișpanului de casă, dar și a strugurilor, a feliilor de banane; iar combinația gustului dulce acrișor al bucăților de pere și de kiwi cu gustul ciocolatei a fost incredibilă.
Un aspect totuși poate fi îmbunătățit – și la Suisse, ca în multe restaurante din oraș, și nu numai, se simte lipsa unor chelneri cu adevărat experimentați, dar în cazul de față, tânărul care m-a servit, sigur va reuși să își perfecționeze abilitățile și calitățile specifice meseriei lui, la fel ca și colegii lui, tineri și ei.
În concluzie, mie, unul, mi-a plăcut să mănânc pe terasa restaurantului Suisse – o oază de liniște, atât de aproape de aglomerata arteră a Brăilei, cu mâncare gustoasă, apetisantă, la prețuri foarte competitive.
Sous-chef Liviu Somn
