Până la urmă a nins, chiar dacă s-a întâmplat atunci când prin piețe începeau să apară legumele de 2018. Exagerez? Permite-mi, te rog, doar cu metafora mă hrănesc, oricât de pricăjită ar fi… Așadar, a căzut din cer mai mult decât în întregul sezon rece, s-a depus stratul de omăt pe care oamenii de la televiziunile de știri îl alintă Iadul Alb, iar de aici au apărut problemele specifice. Indiferent de localitatea în care te afli, nu se poate să nu fi zărit după cea mai nouă deszăpezire gropițe în asfalt. Cu derivatele sale, cratere, crăpături, cavități, șănțulețe, despicături.
Pfuai, ce ne-a făcut sau ce le-a făcut Dumnezeu celor care asfaltează an de an? Le-a luat masca de pe figură, le-a desființat formula chimică a substanței aruncate de fiecare dată ca să fardeze bulevardele și străduțele de cartier. De ce s-o fi supărat Jupânul Suprem, ce-o fi urmărind cu mostra aceasta de iarnă scoasă din joben la final de martie? El nu știe că tot firmele abonate vor ieși la lucrări, își face iluzia că se va asfalta vreodată pe bune? Că se va turna covor asfaltic care să țină câțiva ani, în loc să fie moșmondite abisurile de pe benzile de circulație? S-o fi uitând Doamne-Doamne la alt film – iertare pentru blasfemie! – sau la Exatlon? Trebuie să apreciem totuși că cineva, da, Mama Natură sau Marele Boss, le mai trage câteodată șapca pe ochi celor care se consideră infailibili. Poate că data viitoare le va strica și câteva utilaje, ca să simtă cu adevărat reversul medaliei…
