Prezența iepurașului în tradiția pascală se datorează de asemenea reminiscențelor ritualurilor păgâne și divinităților venerate în vremuri îndepărtate, simpaticul animal fiind atunci, ca și astăzi, un evident simbol al fertilității. O veche legendă nordică spune că zeița Eostre a găsit într-o iarnă o pasăre rănită pe câmp. Pentru a o salva de la moarte, zeița a transformat-o într-o iepuroaică, aceasta păstrând însă capacitatea de a depune ouă. Pentru a-i mulțumi binefăcătoarei sale, iepuroaica decora ouăle făcute și i le dăruia zeiței. Această legendă se mai păstrează vie în rândurile comunității olandeze din Pennsylvania, unde copiii așteaptă de Paște iepurașul care face un cuib plin de ouă colorate. Din această legendă s-a născut și tradiția ca iepurașul să aducă daruri copiilor.
Deși nu este un animal prea impresionant, iepurele este un mesager sacru al divinității în multe culturi. Spre exemplu, în tradiția chineză, iepurele este o creatură care trăiește pe Lună, unde se ocupă cu măcinarea orezului, esența vieții. Pentru budiști, iepurele este, de asemenea, o creatură selenară. Legenda spune că, neavând ce ofranda să-i aducă zeiței Indra, iepurele s-a gătit pe sine însuși în focul sacru și, ca răsplată, a fost așezat pe Lună. Și pe continentul american, animalul cu urechi mari este personaj de legendă. La unele triburi există un mit care descrie cum iepurele a adus oamenilor focul, în timp ce în cultura mayașă era creditat cu inventarea scrisului.
În Egiptul antic, iepurele ocupă un loc aparte, ca simbol al fertilității, în timp ce în tradiția germanică el este cel care aduce viață nouă în fiecare primăvară. Prima atestare documentară a prezenței iepurelui în simbolistica pascală apare în Germania, la 1500, deși e probabil că el era deja prezent de mai multă vreme în tradiția populară. Germanii sunt, de altfel, primii care au inventat dulciurile în formă de iepurași, la 1800. În aceeași perioadă, în Franța și Germania au apărut și primele ouă din ciocolată.
