Este imposibil să reziști unei bucăți de Tiramisu! Cremos, lejer, proaspăt, Tiramisu este o prăjitură autentic italiană, ale cărei origini sunt încă subiect de controversă între câteva regiuni din Italia.
Unii pretind că au inventat prăjitura în secolul al XVI-lea, mai mult sau mai puțin din întâmplare cu ocazia vizitei unui important duce în Siena, orașul principal al regiunii Toscana. Venețienii, la rândul lor, spun că Tiramisu a fost creată la mijlocul Renașterii, pentru curtezane, și că desertul avea proprietăți afrodisiace.
– rețeta veche conținea brânză de capră, un afrodisiac recunoscut și esență tare de cafea.
O altă versiune, din Lombardia, susține că Tiramisu a apărut din grija unui patiser zgârcit, care a combinat niște resturi de biscuit cu niște resturi de cremă, doar ca să nu le arunce la gunoi.
Istorici și gastronomi au încercat să stabilească, cât mai precis, când și unde a fost creat Tiramisu. Meritul revine cu certitudine Italiei și este prima prăjitură pentru prepararea căreia s-a folosit crema de brânză și cafea, împreună cu biscuiții moi.
Istoria numelui
Tiramisu nu s-a numit Tiramisu dintotdeauna. Cândva demult se numea “Bagatela Toscana”. S-a stabilit că prima “Bagatela Toscana” a apărut într-o bucătărie unde se pregăteau bunătăți pentru vizita Marelui Duce Cosimo al III-lea de Medici. Cosimo a fost atât de mulțumit de desert încât a dorit să ia la Florența rețeta.
– prăjiturii i s-a mai spus și “Supa Ducelui”. Tradus exact Tiramisu înseamnă “ridică-mă”, cu certitudine de la calitățile afrodisiace recunoscute. Una peste alta, Veneția, Lombardia, Piemonte și Toscana își dispută, încă, paternitatea acestei prăjituri.
Ingredientele pentru Tiramisu sunt ouă, zahăr, celebra mascarpone, alcool (obligatoriu lichior de Marsala), biscuiți, cafea rece și cacao pudră. Rețeta permite mai multe variante de la cele foarte simple la cele complicate, cu sau fără alcool, cu texturi diferite, cu sau fără blat. Există și versiuni înghețate sau cu fructe și lapte, precum și cu diferite tipuri de biscuiți.
