Sărbătoarea, despre ea este vorba. Ar fi vrut cineva, un fost primar sau unii dintre consilierii locali, să-i schimbe sezonul, s-o ducă vara, atunci când putem merge în tricou sau cu spatele gol printre grătare și meșteri populari care vând bâte de baseball și geci de piele, dar e mai bine că a rămas la fi nele lui noiembrie. Este adevărat că frigul și poleiul ne-ar putea strica și bruma de chef de a petrece, dar distracția, ca și alte mofturi, se plătește.
Gălățeanul de stație de autobuz are mereu șansa restartului: în ajunul lunii cadourilor se petrec lucruri aparte în orașul său și, prin urmare, îi place să creadă că sărbătorile românilor vin mai întâi pe la el, eventual pe drumul dinspre Giurgiulești, cu plinul făcut și un carton de țigări la preț redus. Pe calapodul „Timișoara… toată țara”, mazepistul sau țiglinarul (n-o ard peiorativ, nu mi-o lua în nume de rău!) se poate umfl a în versuri. Să fi e ceva de genul: astăzi în Galați, apoi și la frați. Suntem, carevasăzică, dealeri de sărbătoare, nu ne încurcăm cu nimicuri, la noi se dă ora exactă în vin fi ert cu scorțișoară și în cântări pe scenă, cu la mulți ani-ul aferent.
Să petreci, gălățene, să te bucuri de ziua orașului tău și nu-i lua în seamă pe atotștiutorii care te sfătuiesc s-o faci responsabil! Dacă introducem cu forța responsabilitatea și în distracție, s-a terminat totul, poate să vină cu adevărat Apocalipsa. La mulți ani!
