Acum aproximativ 200 de ani (mai exact 196), adicătelea pe la 1821, un domn pe nume Tudor, Vladimirescu Tudor (asta ca să ne adaptăm ecranizărilor de cinema), redacta pe 17 ianuarie un „docoment” foarte important și anume – „Cererile norodului românesc”, un fel de mică constituție. Au fost menționate 30 de puncte iar în acestease evidenția scopul revoluției de la 1821 – acelade a pune capăt amestecurilor străine în treburile interne ale țării… Sună cunoscut nu? Se insista de asemenea asupra în ințării unui stat obștesc cu domn pământean. Unde e Tudorul zilelor noastre? Un Tudor care să expună tuturor “găgăuților, gușaților și bîlbîiților cu gura strîmbă” ce își dorește norodul românesc? ..
Revenind la lecția de istorie, iată că peste 38 ani și căteva zile, pe x 24 ianuarie se înfăptuia Unirea Principatelor Române. Odată instalat în tronul țării, Cuza nu a stat să taie frunză la câini, cum stau stimabilii ăstor vremi și a pornit o serie de reforme. Una din ele – secularizarea averilor mânăstirești. Adică, cum ar acum să vină Klaus cel Neamț și să zică : „Boss Daniel, was machst du? Ich glaube dass Sie ziemlich reich sind! O să tai conducta la bani pentru că se poate credință și fără bani! Raus!” După 158 ani care au croșetat România noastră de acum, putem doar să mai sperăm la un Cuza al vremurilor noastre dar istoria ne învață că tot circul mediatic de acum cu generali în vacanțe cu IT-iști fugiți din țară, cu trădări, cu spioni precum The Black Cube și cu bufnițe mov care ciripeau sau amante e blonde e brunete existau și pe vremea lui Cuza…
Așa că nu ne mai rămân multe de făcut decât „Să dăm mână cu mână, cei cu inima română, să-nvârtim hora frăției pe pământul României!” Hai la mulți ani!
Dragos OHR Zile și Nopți
