Costumul de baie a evoluat odată cu percepţia oamenilor despre mare. Până în secolul al XVIII-lea marea inspira, prin caracterul ei imprevizibil, teamă şi repulsie, iar apa şi aerul de mare erau considerate nesănătoase, nişte emanaţii ale putreziciunii, mai ales din cauza mirosului de alge.
În plus, în mentalul colectiv al acelor timpuri, marea era populată de monştri marini şi era plină de creaturi ale forţelor necurate. Lumea acvatică era un mister greu de dezlegat, amplificat prin poveştile despre sirene şi animale marine fioroase. În hărţile timpului, apa era reprezentată cu verde şi nu cu albastru, ca astăzi.
Pentru a se proteja de creaturile fabuloase care populau mările şi oceanele lumii, primii navigatori şi-au botezat corăbiile cu nume de sfinţi (Sfântul Nicolae, Sfântul Anton de Padova, Sfânta Clara, Sfântul Benedict, Sfântul Iosif, Sfântul Leonard, Sfântul Ştefan) şi se rugau lor pentru potolirea furtunilor, produse, în opinia vremii, de respiraţia acelor monştri din adâncuri.
Treptat, prin schimbarea reprezentărilor acestui spaţiu, încep să apară noţiunile de plajă, de baie şi, implicit, de costum de baie. Primele mărturii despre costumele de baie datează din vremea înfloritoare a Pompeiului. Picturile murale întruchipau femeile purtând costume de baie formate din două piese, similare cu cele din anii 1960. După această perioadă noţiunea de costum de baie a fost dată uitării timp de mai multe secole.
Dorinţa colectivă a oamenilor de a se afla pe malul mării ia naştere în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când încep să fie recomandate curele maritime şi montane.
În anii 1900 nimeni nu făcea plajă, iar baia se realiza cu ajutorul unor cabine de lemn pe piloni care existau pe malul mării, în apă şi la câţiva metri mai în larg. Tendinţele de atunci cereau ca pielea să fie păstrată albă pentru a fi un exemplu de puritate, iar pe plajă se stătea la umbră pentru a se feri de razele soarelui.
La cabinele respective se ajungea de pe un podeţ, iar de aici doamnele intrau în valuri şi se îmbăiau în rochiţe cu mâneci bufante şi pantalonaşi până la genunchi, menite să ascundă formele. La acest costum erau asortaţi ciorapi lungi de culoare neagră, papuci dantelaţi şi pălării.
Va urma…
