Știți acele momente în care trebuie să scoateți pe gură ceva cât de cât social acceptabil dar efectiv nu iese nimic? Ei bine,
cam asta e și cu unele texte.
Lumea se așteaptă la idei revoluționare, cuvinte bombastice, fraze baroce, savuroase și mai ales cât se poate de amuzante. Dar ele refuză să se nască. Cam acela e și momentul în care te apucă disperarea. Degeaba. Coala albă e tot mai albă și strălucitoare, anume sclipind pentru a-ți șterge din memorie orice fragment de informație care te-ar putea ajuta să construiești un subiect.
Cât de firav. Despre nimic au scris însă alții înaintea mea. Oameni culți, oameni deștepți, oameni talentați. După cum vedeți, nimicul este un subiect în sine, iar faptul că eu încerc aici să vă descriu noua mea relație temporară cu acest nimic, acest blank care fix acum îmi paralizează creierul și îl împiedică să emită, este deja ceva.
Ce-i drept, a trecut mult timp de la ultima dată în care mi-am verificat numărul de caractere dintr-un text așa…cam la 30 de secunde, iar faptul că tocmai acum 1 secundă am vizitat cu mouseul opțiunea TOOLS-WORD COUNT spune ceva. Că nu am nimic în minte. Nimic clar. Dar, vă pot da totuși un sfat util: nu vă blocați la pagina 3, răsfoiți revista, e plină de informații utile – ceva-uri ce merită aflate!
