Avem cuvinte

Lăsând la o parte termenii tehnici, arhaismele și neologismele, a căror necesitate este incontestabilă însă îi depășesc pe mulți dintre noi, avem cuvinte, „O samă de cuvinte”, „Cuvinte potrivite” pentru aproape orice. Să reîncepem a le folosi, s-o lăsăm mai ușor cu abrevierile din SMS-uri, cu limbajul de bloggeri sau cu cel de cartier, de „Haimanale“, (devenite între timp o subcultură în adevăratul sens al cuvântului) și să facem loc, în așteptarea bacalaureatului de anul acesta, unei limbi literare.

Altfel, ca în fiecare an, vom retrăi aceeași tragedie comică: texte și expresii demne de un „Corijent la limba română” ce vor furniza materialul din care trăiește funmix-ul nostru. Aveți „puțintică răbdare” și site-urile vor geme sub greutatea perlelor de anul acesta. În ceea ce privește citatele, vă las pe voi să le atribuiți unui Arghezi, Minulescu, Neculce și Caragiale.

Apropo Caragiale (2012 – „Anul Caragiale”), oare ce-a vrut grecul, acum mai bine de o sută de ani, să spună cu „sosul greșelilor de ortografie și punctuație” și a „enormelor greșeli fundamentale”, „lăsând loc satirei, lovind în categoriile profesionale cu o spoială de cultură, cu un jargon franțuzit” (azi cosmopolit)? Până la examenul de limbă română mai este ceva timp în care încă puteți învăța, indiferent de metoda adoptată, de exemplu la teatru, unde cu siguranță se va mai juca celebra piesă „O scrisoare pierdută”.