Pe lângă acest lucru, lanţul de evenimente din cadrul Sărbătorilor Iaşului a fost ca un factor de epuizare. Ne-am întins, vreme de câteva zile, pe la toate locurile unde aveau loc tot felul de acţiuni. Am ajuns ca un laptop care te atenţionează că trebuie să treci pe modulul cu încărcător. Însă timpul liber cunoaşte noi provocări zi de zi. Studenţii s-au acomodat cu „noul fus orar”, cluburile şi-au definitivat agenda, reperele culturale au fost înrădăcinate.
Ciudat sau nu, mai rămâne loc doar pentru a ne face timp pentru timpul liber. Asta ca să citez o vorbă a unei colege de ale mele care se împarte, zi de zi, între masterat şi job. O persoană înţeleaptă mi-a spus cândva că timpul liber este un reziduu, o diferenţă,, o rămăşiţă, un rest al timpului nostru, la care nici cel mai priceput contabil nu ar putea să îi ţină gestiunea. Eu l-aş completa şi aş zice că trebuie să-i găseşti curentul adecvat pentru a-l încărca necontenit.
