Cu toate astea, **„Melancholia”** e orice, numai plictisitor nu. Von Trier vine cu un alt film-terapie care îi exorcizează depresia cronică, dar care e, în acelaşi timp, de o frumuseţe magică. Ce poate fi mai drag sufletului unui depresiv decât sfârşitul lumii, simbolizat aici de planeta Melancholia, ce urmează să lovească Pământul, distrugând totul? Melancholia e imensă, strivitoare, o povară terifiantă pentru omul obişnuit (reprezentat de Charlotte Gainsbourg în rolul lui Claire).
Ea poate fi însă şi jucăria nouă şi colorată a Deprimatului Absolut (Kirsten Dunst în rolul surorii lui Claire, Justine), care atât aşteaptă ca să se simtă bine, finalmente: sfârşitul lumii. Cum întâmpină două caractere atât de diferite distrugerea omenirii? Răspunsul alcătuieşte o frumoasă simfonie a suferinţei, un sublim dans al morţii în care fiecare participă aşa cum simte: cu groază sau cu bucurie. Filmul va schimba cu siguranţă ceva în tine.
