Intrând în Barka, mintea îmi zbura doar la aromele bucătăriei indiene. Uitasem însă că am un nas înfundat de câteva zile. Am cerut miel cu sos de cardamom, orez prăjit cu ardei iute şi îngheţată indiană.
După ce a venit mâncarea, m-am uitat cu jind la castroanele aburinde, realizând brusc că nu simt nicio aromă, şi am luat prima înghiţitură: nada, nothing. De ciudă, îmi venea să plec cu barka pe Apa Sâmbetei! Doamne, nu puteai fi şi tu indian în seara asta?
Lamentaţiile L-au înduplecat pentru o secundă, clipa de aur în care sosul şi-a dezvăluit tenta divină de ghimbir şi cardamom, orezul picant a căpătat un sens şi, în sfârşit, am putut simţi aroma cărnii fragede de miel. Repede, am gustat şi îngheţata: textură cremoasă de caimac, fistic prăjit, o minune!
Apoi, cerurile s-au închis brusc, revelaţia s-a dus la ea acasă şi m-am întors la nasul înfundat şi la mestecatul-monosprânceană. Cu siguranţă, voi reveni la Barka într-o zi însorită.
