*****
**- Festivalul pe care îl organizaţi din 2005 încoace ajunge, iată, la a şaptea ediţie. Cu ce veţi surprinde spectatorii de această dată? Deja am observat în programul afişat pe pagina web a festivalului că ne vom bucura de nişte reîntîlniri, cu muzicieni veniţi şi la ediţii precedente, dar vor fi şi numeroase momente inedite. V-aş ruga pe dumneavoastră să detaliaţi.**
După cum se ştie deja, festivalul internaţional Jazz & More este un eveniment cultural care prezintă şi promovează muzica contemporană noncomercială care, pe lângă jazz, abordează şi alte genuri contemporane creative, precum muzica electro-acustică, muzica ambientală, muzica improvizată, experimentală, noise music, post rock, etc.
Anul acesta festivalul se va desfăşura pe parcursul a patru zile, însumând un număr de 21 de concerte: de la muzică ambientală, la free jazz şi de la spectacole sincretice (muzică/dans/video) la solouri instrumentale. Conertele se vor desfăşura tot pe scena Teatrului Gong, iar jam session-ul, această întâlnire între diferiţi muzicieni, în sesiuni de interpretare spontană, va avea loc la cafeneaua Atrium. Ca o noutate: vom organiza după amiaza nişte concerte gen „matineu”, în biserica
Johanniskirche din strada Mitropoliei. Aceste concerte vor fi gratuite.
La fel ca şi în alţti ani, pe lângă muzicieni invitaţi din peste 15 ţări, avem şi o prezenţă românească. România va fi reprezentată de trei grupuri, diferite între ele ca genuri muzicale. Este vorba de duo-ul „Irinel Anghel / Sorin Romanescu”, ansamblul „SeduCânt” şi grupul „Avânt’n Gard”. Dintre cunoştinţele mai vechi ale festivalului, l-aş aminti pe contrabasistul australian Clayton Thomas, care este şi autorul afişului festivalului, şi pe saxofonistul şi clarinetistul american Ken Vandermark. Sibienii l-au mai putut asculta anul trecut, într-un concert organizat tot de „Interzone” la Muzeul Brukenthal/secţia
de artă contemporană. Atunci el a cântat alături de percuţionistul Paal Nielsen-Love. Pe scena festivalului din acest an, el prezintă ultima sa formaţie, trioul „Side A”, unde alături de el evoluează pianistul norvegian Håvard Wiik şi renumitul baterist afroamerican Chad Taylor.
Dintre „descoperirile” din acest an ale festivalului, aş aminti trio-ul „Red” din Portugalia, trio-ul italian „Jaruzelski’s Dream”, duo-ul „Matthias Schbert / Scott Fields” şi tri-oul „Kaufmann/ Gratkovski/Thomas” din Germania, cvartetul „Foton” din Polonia, sau ansamblul „Polwechsel” din Austria. Dar acestea sunt doar câteva nume din bogatul program al festivalului.
**- Ce s-a schimbat în toţi aceşti ani, în privinţa reacţiei publicului în faţa unei – unor! – astfel de muzici?**
Cu fiecare an care trece, festivalul creşte, din punct de vedere al numărului de spectatori. Festivalul are în primul rând un rol educativ şi bucuria noastră este că numărul tinerilor este tot mai mare. De aceea am făcut şi facilităţi în achiziţionarea biletelor de intrare. De asemenea, venim în întâmpinarea publicului cu work-shop-uri, masterclass şi concerte gratuite. Dar încă mai este mult de făcut…
Muzicile prezentate de Jazz&More sunt neconvenţionale, de aceea sunt mai puţin cunoscute decât alte genuri care s-au impus deja. Aceste genuri experimentale, noi, creative, care reprezintă avangarda muzicii, ar trebui sprijinite mai mult de instituţiile care administrează cultura locală sau naţională; aşa cum se întâmplă de fapt în toată lumea. Din păcate, nu este
cazul şi la noi. Din contră, cu cât evenimentul este mai comercial, cu mai multă priză la public – eveniment care practic nici nu ar avea nevoie de susţinere financiară, cu atât primeşte mai mulţi bani de la buget.
Atunci când finanţatorii vor înţelege greşeala pe care o fac şi vor şi vrea să schimbe ceva, vor fi şanse să se formeze şi un public pe măsura celui din alte ţări. Aceste genuri muzicale trebuie promovate mai bine şi prezentate mai des. Toate acestea costă nişte bani pe care noi doar cu greu îi procurăm.
**- Anul trecut au fost mari dificultăţi financiare, practic finanţarea de la bugetul local lipsea. Cum vă descurcaţi anul acesta?**
Pentru noi în fiecare an este o adevărată aventură, dacă vom reuşi sau nu să facem festivalul. Anul acesta am primit finanţare de la bugetul local, bani care ne-au ajutat foarte mult. Totuşi aceştia nu sunt suficienţi pentru a pune pe picioare un festival cu peste 50 de muzicieni. Iar sponsorii, din păcate, nu sunt interesaţi de muzicile de avangardă. Un mare ajutor ne-a venit din partea unor institute de cultură străine, cum ar fi Goethe Institut (Germania), Forumul Cultural Austriac, Institutul Cultural Polonez, Centrul Cultural German din Sibiu. Pe lângă asta, de mare ajutor ne-a fost Casa de Cultură a Municipiului Sibiu, care, ca de fiecare dată, ne-a pus la dispoziţie materialele de producţie şi instrumentele pe care le-am solicitat. Ne descurcăm, dar financiar ne este foarte greu. Aşteptăm vremuri mai bune!
