Locul nu impresionează deloc la prima vedere. E plasat deloc strategic deasupra Pasajului Muncii, între o vulcanizare şi o cafenea. La intrare te aşteaptă vitrina cu cărnuri crude şi cuptorul încins. Pe mesele mici stau meniuri cu coperte din covoraş ţesut, cum numai prin Istanbul am văzut. Vara, terasa e plăcută, cu puţin noroc poate o mai prinzi deschisă.
Dacă decorul şi localizarea nu sunt printre cele mai răsărite, partea bună la restaurantul Ali Baba, locul despre care vă povestesc azi, e mâncarea. Bună, ieftină şi rapidă. Şi când ai chef de ceva bun, ieftin şi rapid, eşti dispus să uiţi pretenţiile de decor şi amplasament central, nu?
Ciorba de linte e una dintre cele mai bune din oraş şi costă doar 6 lei. Humusul e gustos, salata de tabule e suficientă. Nemaipomenite sunt falafelul, crocant şi consistent, ras asfurul de vită, bine pătruns, fraged şi aromat, limba condimentată şi kebapul cu vinete. Lipia unsă cu iaurt şi coaptă până se umflă ca un balon e crocantă şi gustoasă.
Pentru desert n-am mai avut niciodată loc, dar ştim de la prieteni că baclavaua e din cele bune. Atenţie însă, la Ali Baba nu se servesc băuturi alcoolice, noroc că te poţi consola cu o cafea arăbească, e nemaipomenită!
Meniu:
Humus simplu – 8 lei
Falafel – 10 lei
Kebap cu vinete – 25 lei
Baclava 200 g – 20 lei
