Satu Mare
În urmă cu trei-patru decenii Satu Mare era sărbătorit ca oraș milenar. Împlinea o mie de ani de la atestarea documentară.
Primul dintre cele 34 de nume cu care a trecut prin istorie i l-a dat regina Gisela, soția germană a regelui Sfântul Ștefan. Denumirea cea mai potrivită pare a fi cea germană Salzmarkt (târg de sare).
Szatmar, Sătmar sau Zotmar, oricum se va fi numit, un lucru e sigur: a fost mereu o localitate frumoasă.
Natura i-a dat farmec, iar din împletirea culturilor – aici au trăit mereu 3-4-5-6 naționalități – s-a născut un spirit de toleranță.
Așezat pe malul unui râu navigabil – Someșul – comerțul s-a transformat în ospitalitate.
Satu Mare a trecut prin epoca medievală ca orice așezare importantă: a fost cucerit, invadat de turci și tătari, ars din temelii și reconstruit.
Se număra undeva prin secolul 16 printre cele mai reprezentative orașe din Transilvania.
Cel mai important document, cel care a marcat destinul populației transilvănene la începutul epocii moderne – Pacea din 1711 – s-a semnat la Satu Mare. În 2011 se împlinesc 300 de ani. Clădirea în care s-a semnat stă mărturie. Ea găzduiește Muzeul de artă al orașului Satu Mare.
