Palatul a fost construit în jurul anului 1835, după planurile arhitectului francez Michel Sanjouand, la comanda viitorului domn al Țării Românești, Barbu Știrbei (1789-1869), în acel moment mare logofat al dreptății. Palatul în stil neoclasic cu numeroase elemente grecești va fi folosit de Barbu Știrbei, în perioada 1849-1856, ca reședință domnească de protocol, aici desfășurându-se mai multe baluri și petreceri galante.
După 1869, palatul trece în proprietatea fiilor domnitorului care construiesc pe terenul din spatele palatului, grajdurile si anexele. În 1881, palatul a fost restaurat de arhitectul Friedrich Hartman, la solicitarea prințului Alexandru Știrbei. Cu acest prilej a fost adăugat etajul, inclusiv fațada decorată cu cele patru cariatide, precum și turnul de nord-est.
